Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Cîlea nu-i Superman!

PSD Vâlcea se aflăîn plin proces de frământări interioare, izvorâte din dorința șefului suprem al partidului, Ion Cîlea, de a ieși cât mai bine din procesul de negociere pentru desemnarea directorilor instituțiilor deconcentrate. El este cel care face și desface îmbârligatele ițe ale ghemului de interese ale colegilor săi de partid pe care acum, După ce au muncit pe brânci pentru a-l susține în campania electorală, trebuie să-i răsplătească cumva: cu funcții. Cât mai bune și mai bine plătite.

Ca orice om care a ajuns într-o funcție importantă, asta și datorităsprijinului imens al unei importante părți a mass-media locală, Cîlea a început săadopte o altăatitudine. De om mare, prea important pentru privirile muritorilor de rând. Evităsăstea de vorbăcu jurnaliștii despre deciziile importante pe care le ia pe plan politic, dar și administrativ, și uităcă va ocupa, doar vremelnic, demnitatea ce-i dă, acum, iluzia că -i un fel de Superman. L-am urmărit de multe ori pe Ion Cîlea în discursurile sale publice, ezitante și prolixe, cu aceeași reticențăpe care am avut-o, de altfel, Față de acest personaj politic care a uitat, prea devreme, că ideea de presa nu-i vreo licențăliterarăinventatăde un poet nebun, ci un amplu canal de comunicare și exprimare ce trebuie explorat.

Faptul că Ion Cîlea, șeful absolut al Consiliului Județean a trimis reprezentanții presei la culcare sau la plimbare (mai puțin important), spune foarte multe despre noul mod de abordare al relațiilor interumane, dar și extraprofesionale ale președintelui de județ. Aratăo schimbare în rău a personajului ce face obiectul editorialului meu de astăzi, clădităpe un fel de suficiențăde sine pornitădintr-un set de valori umane care lasăprea mult loc de interpretări.

Surse din PSD spuneau că Ion Cîlea este un individ ușor influențabil – nu am vrea săcredem că social-democratul nu a reușit să-și contureze, până acum, propria personalitate După atâția ani de activitate politică – care este convins că însuși conceptul de consiliere, în orice domeniu, este de prisos și că , în politică , este cel mai bine sămergi târându-te pe burtădacă vrei sănu fi observat de adversari. Ba, mai mult, nu mică mi-a fost mirarea săaflu că tot el a fost cel care a ordonat subalternilor din partid sănu sufle o vorbulițăziariștilor despre rezultatele negocierilor, de parcă jurnaliștii ar fi putut influența în vreun fel discuțiile cu privire la desemnarea directorilor. Săfim serioși. E absolut stupid. Săfie și Cîlea un soi de politician care crede că partidul e în tot și-n toate, ca pe vremea cealaltăunde a îndeplinit câteva funcții de conducere bine remunerate, care vede conspirații la tot pasul și care vede în politică doar un spectacol strălucitor și nimic mai mult. O fi.

Nu mi-a plăcut niciodatăpoliticianul vedetăcare este de părere că odatăajuns mare, mai mare decât și-ar fi imaginat vreodată, poate săfacă totul de unul singur, sămiște munții din loc, săschimbe cursurile apelor și săia decizii când are voie săaparăsoarele pe cer. În ultima vreme, simt din ce în ce mai pregnant că s-a inversat în mod stupid și ilogic raportul între „regi” (a se înțelege cei care ne conduc destinele, județul ) și popor, acordându-i celui din urmădoar privilegiul anonimatului.

Dar travestiurile alese de „regii” momentului seamănăprea mult cu haine de circ, iar popularitatea câștigată de cei mai mulți azi, cântând un cântecel studenților din Regie, ca Ludovic Orban, sau adunând gunoaie prin parcuri, precum Emilian Frâncu, este efemeră, atât timp cât existăși politicieni care-și câștigă notorietatea prin politici publice. Se pare că nu-i cazul lui Cîlea.