Încă un motiv pentru mândria de a fi român
Cu ani în urmă, în prima deplasare în afara granițelor țării, am studiat mediul social înconjurător, încercând să observ prin ce occidentalii se disting de est europeni și, în special, de români. În afara experienței din trăire în mijlocul economiei de piață, temerii Față de lege și o educație bazatăpe respectul omului Față de concetățeanul său, nu am găsit mari diferențe. Din total, cel mai mult m-a impresionat, respectul pentru copii și „seniori” (pensionari”). În Germania, țara în care am realizat diletantul studiu, am descoperit, prin comparație, că noi românii avem oameni frumosi și aceștia au (cu mici excepții) o inteligențăremarcabilăce rezultădin istețimea nativăa preșcolarității, împletităpe o serioasăcultura generalăcă pătatăîn unitățile de învățământ și familie. Da, în nici o țară din lume, nu gasești atâția oameni plăcuți pe metru pătrat, ca la noi și atâția copii frumoși și isteți la un loc. Mi-aduc aminte că , într-un super market, unde încercam săremarc, printre cumpărători, o femeie frumoasă(ce lipsesc aproape cu desăvârșite printre localnici), mi-a răsărit în priviri o tânărămămică , ariană, bine conturatăfizic și cu o Față de păpușă, ce-și plimba copilașul, aflat în ham, într-un că rucior. La parterul marketului se afla un loc de joacă pentru cei mici, loc unde frumoasa nibelungăl-a lăsat pe „Mulerică ” al ei (cu ham cu tot) săse joace, alături de ceilalți puștani, în nisip. Timpul a trecut și, la un etaj superior al complexului commercial, într-un bar, am redescoperit frumoasa mămică , savurând un șnaps, alături de un tânăr domn, anost și cu acnee pe Față . Rapid, gândul mi s-a dus la „Mulerică ” al ei și am coborât, în fugă, la parter, evitând escalatoarele, săvăd dacă micuțul mai este în țarcul de joacă și ce face. Surpinzător, acesta se afla tot acolo și se juca liniștit, cu nisipul grunjos, încercând să-l treacă printr-o sităce-i fusese pusăla îndemânăde un binevoitor. Am început sărâd, gândindu-ma ce scandal ar fi făcut românașul nostru mic, strigând și plângând După mama sa, aflat în aceeași situație. Exemplul pare ciudat, dar l-am folosit în sens pozitiv, încercând săarăt că , și prin năzdrăvănie și exuberanță, se disting copiii români de ceilalți copii de pe mapamond. De curând, pentru noi, cei care știm cum ne sunt copiii, nu a fost de mirare că la un concurs internațional de frumusețe, un băiețel în vârstăde 10 ani, din România, a fost desemnat cel mai frumos fotomodel-copil-băiat din lume. El este Yunus Emre Cimen și pentru a-i afla „isprăvile”, merităsăaccesați site-ul aflat la adresa www.bestchildmodeloftheworld.com. La grupa fetelor, organizatorii au prezentat o micuțădomnișoarăca fiind reprezentanta Rusiei, câștigă toarea competiției de cel mai frumos copil-fotomodel-fatădin lume, dar aceasta are nume românesc, Lidya Moldovan. Deci, este tot româncă . Pentru a câștiga titlurile, cei doi au avut de trecut mai multe probe, printre care sădefileze pe podium îmbrăcați pe rând în costum național, în costum de baie și într-o ținutăde seară. Concursul internațional de frumusețe pentru copii a fost organizat în Bulgaria, iar cei mai mulți participanți au fost din state ale fostului imperiu sovietic: Tatarstan și Kazahstan.