Miza uriașăa alegerilor prezidențiale a împins fiecare tabărăpolitică importantăla analiza și simularea unor scenarii de campanie. Aceste scenarii au ajuns săpopuleze deja dezbaterea publică , fără săștim exact dacă ele sunt adevărate sau nu. Astfel am ajuns săne întrebăm dacă va candida sau nu Traian Băsescu, dacă intrăîn joc Sorin Oprescu, dacă apare un candidat surpriză, dacă … De altfel, confuzia care persistăla nivelul opiniei publice este, de cele mai multe ori, miza acestor informații vehiculate pe piață, care sunt aruncate tocmai pentru a induce în eroare adversarul și de a zăpăci opinia publică . Analiza acestei situații confuze ne obligăsărecurgem la ceea ce am numi „numitorul comun” al jocului politic – serviciile de informații, create special pentru apărarea intereselor statului. Așadar, dacă am porni de la teza că serviciile fac și desfac președinții unei țări, am ajunge lesne la concluzia că niciunul dintre actualii candidați la Președinție, cu excepția lui Traian Băsescu, nu este dezirabil (din perspectiva serviciilor) pentru această funcție. Astfel, Mircea Geoanăa lăsat mereu impresia că nu poate fi mai mult decât un președinte de partid. Mai mult, el nu reușește în acest moment săadune nici măcar intențiile de vot ale electoratului PSD. În tabăra liberală, cele văzute până acum ne aratăcă Antonescu este lipsit de idei, devenind neinteresant pentru electori, prin aroganța manifestatăși lipsa de credibilitate. Marioneta ofilităîși va arăta aroganța numai până la alegeri, perioadă în care oricum nu-l bagănimeni în seamă, fiind forțat astfel săfacă singur exerciții de admirație a frezei și de întărire a mușchilor atrofiați de plictisealăși apatie. După alegeri, totul e posibil și, brusc, onorabilul devine frecventabil (nicio alianțănu se poate face fără PNL), spre disperarea trepădușilor intransigenți, care nu au învățat că în politică numai boii sunt consecvenți. Crin se laudăcă va recupera din electoratul și mai ofilit ca el, din păcate, al PNÎ-CD, neînțelegând că nu poate face mare brânzăcu ceva ce nu prea mai există. Cu toate că e scos la produs, searăde seară, ba la Antene, ba la iRealitatea TV, Antonescu și-a epuizat potențialul, dovedind o diaree verbalăcare se apropie de incontinență, repetând la nesfârșit aceleași clișee, prin care de fapt își strigădisperarea, fără nici un proiect serios pentru România, încercând săse raporteze numai la Băsescu, simțindu-se important, ca orice Grivei jigărit și neputincios, care latrăla televizor, pe cel mai puternic. Antonescu este un politician ce nu are calități volitive și profesionale pentru a deține funcția de președinte. În plus, este văzut de foarte multălume ca „omul lui Patriciu”, fapt ce reduce semnificativ reprezentativitatea sa. În fine, „independentul” Sorin Oprescu este prea boem pentru a putea prelua funcția de la Cotroceni. În plus, nu este reprezentativ în afara Bucureștiului, nu-l știe mai nimeni din țară . Pe de altăparte nici Traian Băsescu nu este o piesătocmai „perfectă”, pentru încă un mandat de cinci ani. Ca atare, situația reclamăidentificarea unei soluții cu adevărat „surprinzătoare”. O astfel de soluție ar putea fi Theodor Stolojan. Veșnica speranțăa politicii românești, e drept compromisăparțial de gesturile sale ezitante în momentele-cheie, ar putea fi varianta perfectăpentru o rocadă”Traian Băsescu-Theodor Stolojan”. Scenariul ar funcționa într-o direcție inversădecât în 2004 și ar viza retragerea lui Traian Băsescu în favoarea lui „dragăStolo” chiar pe ultima sutăde metri înaintea campaniei electorale. Fezabilitatea acestei variante s-ar baza pe câteva premize. Unu, Theodor Stolojan este încă perceput de foarte multălume ca un tehnocrat. Argument care ar putea conta enorm într-o dezbatere care va avea drept principalătemăelectoralăcriza economică . Doi, prim-vicepreședintele PD-L ar putea atrage voturi atât de pe partea stângă(fiind un produs al fostului FSN), cât și de pe partea dreaptă(multăvreme fiind perceput ca liderul cel mai de seamăal electoratului de dreapta). În fine, un al treilea argument este relativa „independență” a lui Theodor Stolojan, acesta nefiind asociat actului guvernării (a se vedea recentele critici la adresa Guvernului Boc, care ar putea fi percepute pozitiv mai ales de electoratul dezamăgit al Alianței D.A.). Trebuie menționat că dintr-un astfel de scenariu ar avea de câștigat toată lumea (prin aceasta înțelegând principalii decidenți ai statului). Astfel, Traian Băsescu poate obține funcția de prim-ministru pe care și-a dorit-o atât de mult și pentru care are calități reale. Serviciile obțin un președinte care are o conexiune perfectăcu acestea și care, totodată, are o imagine bunăîn exterior. Garda veche din PSD obține și ea un motiv pentru schimbarea actualei conduceri a partidului…. Singura slăbiciune în tot acest algoritm este chiar Theodor Stolojan. Care s-a dovedit a fi un caracter labil de-a lungul timpului. Și care ar putea sănu reziste până la finele jocului…