După 18 ani de la evenimentele istorice, din decembrie 1989, când a fost marcat momentul trecerii de la comunismul stalinist la „libertate discreționară”, societatea românească a ajuns la stadiul de „imoralitate națională”. România de astăzi oferătabloul unei societăți haotice, dezorganizate și fără perspective. Chiar dacă nu ne convine, trebuie sărecunoaștem că principala cauzăa rușinii naționale și a marii corupții în țară este de ordin moral, ea nefiind determinatăde nivelul de trai scă zut sau de sărăcie, ci se datoreazălăcomiei.
De acum, suntem conștienți cu toții de mizeria societății românești și a politicii. Traian Băsescu pare a fi pentru cei cu anumite idealuri politice de democrație liberală, o speranțălegitimă. Și, evident că este așa, o reprezintăcoalizarea generalăa sistemului (cert) oligarhic care conduce politica românăîmpotriva lui. Aproape toate partidele aflate pe eșicherul politic național și-au dat mâna împotriva președintelui ales al țării, afirmând că acesta a instaurat o ordine ne-democratică ce va duce, până la urmă, la anarhie și contestare, ceea ce nu se adeverește.
A contesta o ordine ne-democratică e bine, e salutar, dar trebuie săpropui altceva sau măcar săai un plan clar de a instaura ceva viabil. că ci doar a contesta pe baze populiste o ordine ieșitănatural din societatea românească e sortităeșecului sau derivei autoritariste dacă nu e urmatăde o strategie clarăde nou regim. O astfel de strategie nu cred că existăși, ca urmare, Continuă m sădăm speranțe democratice, jucându-ne – prin comuniștii nereformați din fostele conduceri ale tării – cu monarhia și Regele Mihai, ceea ce mi se pare foarte grav. Personal, dezaprob toată șleahta post-comunistăroșie, dar cred că trebuie săregăsim, la fel cum încercă m săo facem prin Traian Băsescu, o premisăde mișcare în cerc virtuos. Dar, cu siguranță, o monarhiei constituționalăși Parlamentară nu poate fi o alternativăîn acest sens.
Acestea sunt iluzii deșarte, create de politicienii autohtoni prezenți la un eveniment monden ce a avut loc la începutul lunii iunie ce a trecut aproape neobservat. Este vorba de sărbătoarea nunții de diamant a fostului monarh Mihai I. Doi foști președinți ai României, Iliescu și Constantinescu, au fost invitați la acest eveniment. Au mai fost invitați șefi de partide, printre care Dan Voiculescu și diverse personalități – mai mult sau mai puțin filomonarhiste. Numai președintele României – Traian Băsescu nu s-a aflat pe lista invitaților.
Este incredibil cum oameni precum Constantinescu și Iliescu, Tăriceanu și Voiculescu, personaje în mod real sinistre ale istoriei post decembriste, au loc la masa Regelui Mihai iar președintele în funcție al României (putea săfie și Nea Gheorghe din vale, nu contează) nu este invitat. Dacă cel care s-a ocupat de lista de invitați a fost Duda (mi-e foarte greu săscriu „principele”, dacă privim în mod serios monarhia și nu ca pe o realitate virtualăîn care ne jucă m de-a monarhii în eventual salonul nr. 6 a lui Cehov, atunci acest Radu nu are nici o legăturărealăde sânge și de „stofă” – cum se spune – cu fosta monarhie), iar acesta a trimis invitații lui Ion Iliescu, omul care a refuzat intrarea în țară a regelui la începutul anilor ’90, pe simbolul securității ceaușiste – Dan Voiculescu și nu l-a invitat pe cel care a condamnat comunismul, adică pe Traian Băsescu, atunci acest Duda-Buda este un mare idiot. Președintele în funcție (controversat sau nu, acceptat sau nu, asta e, până în 2009) este reprezentantul poporului român. De aceea gestul neinvitării este o insultăla adresa poporului. Pe acest fond, lipsa totalăde transparențăa Casei Regale, opacitatea, tendința reprezentanților acesteia spre minciunăși spre ascunderea adevărului sau eschivare, îmi dăsenzația de o mare asemănare cu acea Lege a Tăcerii impusăde grupările mafiote. Imaginea Casei Regale (mai potrivit acum, Castei Regale) a fost grav șifonată, iar prezența foștilor președinți Iliescu și Constantinescu, a lui Adrian Năstase și a liderilor unor partide cu vădite simpatii comuniste a devenit suspicionantă. A că uta o alternativăconstituționalăeste, în acest sens, o posibilitate, dar mi se pare îngrijorător de distantăși de lipsităde acceptare pentru a putea fi impusă. Cu toții am mai vrea săavem două zeci de ani, săne întoarcem la acele vremuri, dar nu se mai poate! A fost o vreme când, Mihai, fost rege, era întors de pe autostradă, ca un ultim infractor, urcat în avion și trimis de unde a venit (la propriu și la figurat). Președinte era Ion Iliescu, ministru de externe, „premiatul” Casei foste Regale, Adrian Năstase. că ratatul actor Duda face acum jocurile în această casă, este evident. Așa cum evident a fost și faptul că , După ce Mihai, fostul rege al României a început săfacă lobby pentru regimul Iliescu și nu pentru România, brusc, fostele proprietăți i-au fost retrocedate, transformând Casa Regalăîn bazar unde se fac târguieli murdare.
Prin gestul insultător comis de profitorul Duda, monarhia românească și-a tras singurădouă perechi de palme ale că ror urme vor fi vizibile încă multăvreme. Prințul consort Radu Duda este ofițer activ al armatei române și fost consilier al Ministerului Apărării, făcut ofițer în guvernarea Adrian Năstase. El a fost implicat în cumpărarea celor două fregate-epave (fiare vechi), pe care Guvernul Năstase le-a plătit la un preț astronomic și care nici azi nu pot fi folosite, necesitând reparații și investiții de miliarde. Afacerea este suspectatăde corupție la nivel înalt și este încă anchetatăde că tre Justiția engleză. Același Duda lu’ Năstase, este astăzi consilierul lui Tăriceanu (maimuțoiul găștii Patriciu-Felix-Ilici) și administratorul Casei Regale. Băsescu a fost invitat și s-a conversat elegant cu regii aflați în funcții, regii Suediei, Iordaniei, Belgiei, Spaniei și Norvegiei – spre exemplu.
Ca urmare a aprecierilor primite, Norvegia a dat un ajutor substanțial, în bani, pentru România, ajutor nerambursabil, pe la începutul acestui an, parcă . Dar de gafat cu regii a gafat de fiecare datăCioroyeșul – librarul tăricenist. În concluzie, Casele Regale aflate în grația popoarelor lor se converseazăcu Băsescu iar Castele Regale aflate în dizgrație se converseazăcu securiștii și foștii comuniști, cu cei care i-au mazilit. Regele Mihai a știut, cu siguranță, despre impolitețea comisă, iar, dacă , prin absurd, săzicem, n-a știut, e grav că a lăsat lucrurile la voia întâmplării, pe mâna unui venetic. Așa ar fi putut lăsa și țara, de-i era conducă tor, țară pe care, de fapt, a mai lăsat-o odatăpe mâna „părinților” comuniștilor de astăzi pe care i-a invitat la nunta sa de diamant. Implicarea în politică a Casei Regale dovedește că , în România, cel puțin acum, monarhia nu poate fi echidistantăpolitic și deci neavenită.
Urmașii Regelui Mihai nu au dreptul de a emite pretenții, iar subiectul monarhie-republică trebuie abandonat, cel puțin pentru următorii 50 ani. Presa și televiziunile, alea care încă se mai pretind libere, democrate și independente, ar fi trebui să-i batăobrazul acestui rege octogenar, pentru faptul că a jignit o întreagănațiune, cel puțin din punct de vedere diplomatic.
Romeo Popescu