Majoritatea candidaților vâlceni pentru alegerile uninominale mi se par ușor expirați. Unii sunt cam visători și au impresia că vor câștiga dacă organizeazăchermeze cu mici și bere. Alții au dat-o-n șmechereală, și când spun asta mă gândesc la folosirea banului public în campania electorală. Guvernul Tăriceanu a aruncat fonduri guvernamentale în zonele liberale ale țării, iar unii candidați se laudăcu ele de parcă ar fi adus banii de la ei de acasă. Politicienii se fac că uităcă acești bani provin, de fapt, din taxele și impozitele pe care tot noi le plătim. Nu mi-am propus, însă , acum săanalizez modul în care își fac campanie candidații vâlceni, deși recunosc că strategiile lor electorale, în marea lor majoritate, nu m-au impresionat prea tare. Mi se pare, însă , că atât candidații, cât și electoratul au înțeles greșit rolul parlamentarului. Pentru a obține încrederea a cât mai mulți oameni, candidații s-au transformat în moașe comunale, care pot sărezolve absolut orice, de la repararea unui drum până la construirea de locuințe pentru tineri. Nimic mai fals.
La scarălargă, pot spune că avem 2965 de mincinoși uninominali. Toți sunt candidați la alegerile generale. Sunt mincinoși nu neapărat pentru că , prin natura statutului de politician, trebuie săo facă , ci pentru că legea îi silește. Candidații la uninominale, puși să”reprezinte” 2-3 cartiere, câteva comune și-un că tun uitat de lume, se văd nevoiți săinventeze promisiuni care dau aparențălegăturii și responsabilității Față de electorat.
Din toate sondajele de opinie reiese că alegătorii așteaptăca parlamentarii săfacă exact ce ar trebui săfacă primarul sau autoritățile locale. Alegătorii cer candidaților săle asfalteze șanțurile, săle astupe gropile, săle hingherească câinii, săle facă curat în cartiere, săle planteze copaci în parcuri, săle facă parcări , săle construiască poduri și apartamente.
Din păcate, alegerile uninominale s-au transformat în alegeri generale locale. Alegătorul român privește orice „ales” doar prin prisma gestionarii problemelor curente, nu a regulilor de ansamblu, principiilor și legilor care guverneazăsocietatea și statul. Pe de altăparte, nici candidații nu dau semne că sunt capabili săse desprindăde imaginarul alegatorilor. Cei mai mulți promit exact ceea ce ar face primarii.
Un viitor parlamentar ar trebui săle explice alegătorilor că orașul, comuna sau că tunul respectiv are un primar și că nu e treaba lui săse bage peste atribuțiile administrației locale. Cel mult, poate susține proiectele primarilor sau poate ajuta prin inițiative legislative ca investițiile locale sădevinărealitate.
Ce ar trebui de fapt săfacă un parlamentar și care este rostul lui? În primul rând săfacă legi, iar mai apoi săvoteze transparent. Scă derea drastică în sondaje a parlamentarilor s-a datorat în primul rând majoritățile netransparente și dubioase la vot. Așa au „scă pat” sau au fost îngropate dosare grele de corupție, s-au dat legi care favorizau corupția, s-au votat coduri penale care favorizau hoții, s-a mărit numărul privilegiilor pentru puternicii zilei.
Pentru a pune capăt acestor manevre, avem nevoie de transparența votului. Votul deschis, la vedere, în probleme legate de justiție, în toate chestiunile delicate. Ca alegători, avem nevoie din partea reprezentanților noștri de garanția transparenței votului. În momentele delicate, săle putem spune la telefon, prin mail, scrisori, în audiență: Ai grijă, nu vota pentru mărirea pensiilor parlamentarilor, nu vota pentru scă parea colegilor, miniștrilor corupți care trebuie anchetați, nu vota legi preferențiale. Fiecare parlamentar trebuie silit săfacă din istoricul voturilor date pe legi cartea sa de vizită. Noi avem, de exemplu, pe site-ul Parlamentului inițiatori care se laudăcu zeci de legi, dar nu știm cum au votat în cazul lui Adrian Năstase, Miron Mitrea, Codruț Șereș sau alți politicieni intrați în vizorul DNA.
Prin transparența votului, mai rezolvăm ceva: garanția respectării programului de guvernare de că tre parlamentar. În campania electorală, candidații ar trebui săle explice oamenilor dacă ar vota pentru desființarea sau creșterea cotei unice de impozitare. Sau săle spunăce tipuri de asigurări de sănătate ar duce la ameliorarea calității sistemului, ce modifică ri ale Constituției ar prefera, pentru care dintre ele ar vota, ce politici de investiții și cheltuieli susțin. Din păcate, adevărul este că mulți dintre candidați habar n-au de programele economice și financiare ale partidelor în care candidează. Prin urmare, sunt incapabili săle explice consecințele.