Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Belgianul Luc Francois își depășește condiția de oaspete

” Tupeul de a te amesteca în treburile altora

„Aici 2 mesaje: 1 de pe mess yahoo și al 2 de pe facebook. Sădifuzezi în toată țara, l-am primit deja de 4 ori…. Cu stimă, Luc FRANCOIS

Săafle toată țara:

„Pe 19 mai va fi cel mai mare protest de După ’89 încoace… Ora 9 Piața Victoriei sunt așteptați peste 40.000 de oameni. Români, veniți cu ce aveți pe acasă, sădăm hoții jos. Constanța, Timișoara, Iași, Sibiu, Arad și-au anunțat prezența: studenți, polițiști, pensionari, revoluționari… Cine e cu noi sădea mesajul mai departe. Ceaușescu a ieșit în balcon și a spus „vădau 100 de lei la salariu” și a fost împușcat. Acum ne iau 25 la sutădin salariu și noi sătăcem? Văașteptăm pe 19 mai în Piața Victoriei, dacă aveți curaj. DĂ MAI DEPARTE! Săafle toată țara.”

Luc Francois este un cetățean belgian, prezent în județul nostru, de ani de zile, cu nu știm ce misiune (culturalăsau de altănatură…?) printre noi. Redacția Vocea Vâlcii i-a simțit prezența prin desele sale e-mail-uri pe care ni le trimite, acesta dorind sămediatizeze acte și fapte culturale de prin teritoriu, consumate sub girul lui autorizat (?!) de promotor al promovării culturii europene și de „președinte al Asociației România, din Bruxelles-Belgia”. Pe individ l-am ignorat de fiecare dată, în orice contact intenționat, pentru că nu ne-a făcut o impresie bună, convingerea noastră(și a altora!) fiind că prea se bagăîn seamăși prea dorește săse afle că el ne învațăceea ce nația noastrăștie, de generații întregi, respectul și dragostea pentru folclor și tradițiile strămoșești. Ignorul reciproc a fost tulburat, zilele trecute, când ne-a trimis un e-mail prin care – zice el – și-a dorit săne informeze despre un „Apel la Revoluție”, emanat de nici el nu știe cine și trimis lui, pe mail sau pe Facebook, apel care viza acțiunea mitingistădin București, cu chemări subtile adresate tinerilor la „schimbarea direcției societății”, la o nouăRevoluție, apel plin de trimiteri instigatoare la convulsii sociale. Am fost surprinși de faptul că la finalul „apelului” se afirma ca „Este șansa noastrăsăschimbăm sistemul! E timpul sănu mai stăm cu capul plecat!!” Ce sistem trebuie schimbat și cine stăcu capul plecat? Era treaba unui cetățean belgian, oaspete la noi în țară , de a transmite mesajul de instigare la revoltăsocialăredacțiilor locale de ziare, cu intenția subliminală(neexprimată) ca acestea să-l editeze spre înștiințarea opiniei publice? Ce a însemnat asta și cum poate justifica Luc Francois amestecul în treburile comunității noastre, vizând întreaga națiune? Cu siguranță, el și-a depășit limitele existențiale și demnitatea de musafir străin, pentru care va trebui să-și cearăscuze. Ca o măsurăde corecție, i-am trimis un email prin care a fost atenționat că nu este treaba lui nemulțumirea popularăce vizeazămăsurile economice de salvarea țării din faliment și că în țara sa, la un astfel de gest, presa îl punea la zid, bașca faptul că redacțiile de ziare s-ar fi simțit insultate prin amestecul său în politica lor redacțională. Când spuneam că belgianul acesta se bagăprea mult în seamăși nu cunoaște schema ospitalității românești, nu am greșit cu prea mult și poate că a venit vremea săi se atragăatenția în mod public că trebuie săstea în banca sa. Scuza folosită, în scrisoarea de răspuns, precum că ar fi trimis „apelul” pentru informare și nu spre difuzare, cum i-am reproșat noi, este de neluat în seamă, pentru că nimeni nu i-a cerut sădevinăinformatorul presei locale și nici nu are dreptul de a se amesteca în treburile colectivității noastre. De apărat, ne apărăm singuri „și nevoile și neamul” și nu așteptăm „grija” sau ajutorul vreunui străin de țară , despre ale că rui intenții, nu am putut trage concluzii favorabile, conturate și definite, de prietenie sau de neutralitate, pentru că , știm sigur, acțiunile dușmănoase nu se fac la lumina zilei! Așa cum i-am transmis individului prin Internet, este indemn ceea ce a făcut, gestul său ridicol reprezentând o continuare a instigării la mișcă ri violente („Este șansa noastrăsăschimbăm sistemul!” – îndemn din Apel), un amestec în treburile noastre interne, pentru care se va alege cu oprobriul public. Pentru noi, de acum, belgianul Luc Francois nu mai poate fi prieten, nici măcar companion la dialog, pe temele lui preferate sau în acțiunile culturale promovate.