Nici nu a început bine campania electoralăcă principalele partide politice, PD-L și PSD, au și început săscoatăde la păstrare arsenalul de arme murdare, pe care le vor folosi, fără mustrări de conștiință, în campania electoralăpentru alegerea președintelui statului. Bătălia din acest an îmi pare cea mai durădin câte mi-a fost dat săvăd până acum, iar politicienii care se dueleazăpentru a impune în conștiința colectivăcandidatul formațiunii ce o reprezintăpar parcă abrutizați de setea, niciodatăostoită, de putere.
Oamenii, lucru refuzat conștient de cei care populeazăscena politică , se simt captivi într-un vârtej al unor scandaluri electorale, ce par interminabile. Privesc șocați la un război al declarațiilor, nicicând mai sforăitoare, și la comedienii politici care hăhăie de zor la televizor discursuri că rora le lipsește substratul realității.
Invectivele, acuzațiile dintre cele mai grave, jignirile grosolane au devenit, de acum, oarecum, parte din firescul situației și, în mare parte, sunt componente ale unui război cu mizămare: președinția României.
Ceea ce măneliniștește însă mai mult decât niciodatănu este neapărat scandalul public dintre partidele care și-au aruncat în cursa prezidențialăcandidații, ci faptul că devine, mai limpede ca niciodată, că cei care reprezintăpartidele par sănu fi învățat nimic în toți acești ani de democrație despre principiile politicii. Ar fi trebuit, asta dacă s-ar fi produs atât de așteptata maturizare politică la care tânjim cu toții, în campaniile electorale, la o disputăideologică cu privire la că ile de urmat în vederea modernizării societății românești. Ar fi nevoie de ample discuții, propuse de fiecare partid în parte, care săconținăsoluții complexe, viabile, pentru ieșirea țării din criză, dar și pentru restructurarea mentalității colective. În schimb, asistăm la un ieftin teatru al absurdului, pus în scenăde regizori netalentați, care abundăîn scenete cu iz populist, demagogic.
Lăsând la o parte teoria, e cazul sătrec la subiect. Citeam, zilele trecute, într-un comunicat de presă remis de Instituția Prefectului Vâlcea că președintele Consiliului Județean Vâlcea, Ion Cîlea, l-ar fi strâns de gât pe șeful de post din Gușoieni, aplicându-i o corecție fizică de care să-și aducă aminte multăvreme de astăzi înainte. În plus, în comunicat se specifică faptul că șeful social-democraților vâlceni riscă săse aleagăși cu dosar penal. Măi, săfie! Așa periculos a devenit Cîlea? Să-l fi orbit definitiv pofta de putere încât sărecurgăla agresiune fizică sau asistăm la o operăde discreditare pusăîn scenă, cu mult tact, de adversarii politici. Sincer, eu aș opta pentru cea de-a doua variantă. Nu sunt vreo admiratoare înflăcă ratăa lui Cîlea, dar săfim serioși. Nu pare genul care sărecurgăla asemenea gesturi și nici nu pot crede că și-ar fi periclitat poziția pe care o deține, doar pentru a-l scoate pe Concioiu primar. E prea de tot.
Așadar, revenind la ceea ce afirmam anterior, este foarte clar că asistăm la o campanie electorală”curat-murdară”, vorba lui Conu’ Iancu, în care se anunțăuragane de proporții. Din punctul meu de vedere, acesta este doar începutul. Dacă România ar respira o stare de normalitate, atunci, reacțiile la astfel de practici ar trebui săvinădin mediul politic. Ei sunt cei care ar trebui sămiliteze pentru civilizarea spațiului politic și, pe cale de consecință, a celor care-l ocupă. Apoi, tot politicienii ar trebui săostracizeze din rândurile lor personajele conflictuale și arțăgoase care nu pot fi controlate prin mecanismele democratice ale vieții de partid. Dar, aceste lucruri sunt departe de realitate și par de nerealizat chiar și în viitorul îndepărtat, că ci, România este țara, lucru pe care l-am constatat cu toții, în care nimic nu se schimbă, niciodată.
Olivia Pîrvu – Cîrciu