Aproape că m-a pufnit râsul într-o zi, când navigând pe Internet, am descoperit blogul lu’ Monceanu, care se intituleazăpompos, monceanu.wordpress.com. Pagina debuteazăcu poza liberalului, lângă care scrie cu litere de-o șchioapă, „Politica vâlceană – Aventurile lui Moncy Poncy”. Hmm, din câte știu, și nu aș avea cum să măînșel în această privință, porecla îmi aparține, dar e inutil acum a discuta despre drepturile de autor sau despre o potențialăplagiere a ideilor jurnalistice ce apar în ziarul la care scriu. până la urmă, oricum, politica asta-i plină de monci-ponci, pitici atomici sau sângeroși, micuți Borman(i), păpușari, șrtumfi și nani, așa că dacă ei există, trebuie săscriem despre ei. Trecând, însă , la chestiunea de fond a editorialului, trebuie spus că blogul, site-ul, spațiul virtual cu memorii, sau ce Dumnezeu o fi, a lui Monceanu este jenant în cazul în care este o creație proprie, elaboratăîntr-un moment de iluminare spirituală, și un atac murdar, dacă este opera vreunui detractor al micului politician. Dacă e ideea exclusivăa liberalului, atunci, înseamnă , că nu și-a mai făcut de o bunăbucatăde vreme recensământul la piticii de pe creier. N-am dat cu parul! Dar nu acest aspect nu măinteresează.
Deosebit de interesant, însă , mi se pare un interviu cu Monceanu preluat nu se știe de unde, sursa nu e dată, care se numește „Confesiunile lui Vali Monceanu”, de parcă don’ Monci sau Ponci, cum i s-o fi zicând lui, e un ceva mare. În mărturisirile sale, Monceanu explică , întrebat de jurnalistul care i-a luat interviul, cu mulți, foarte mulți „deci” și „îîîîî”, „ăăăă”, îmm” înaintea frazelor pe care dorește săle expună. Obositor de multe ticuri verbale. Per ansamblu, interviul este destul de searbăd, nu neapărat datorităinformațiilor prezentate, ci a felului în care cel intervievat se chinuiește, trăind un adevărat zbucium interior, săspunăce gândește. Gândește?!?, o fi bine zis? Nu știu cum am avut răbdarea săcitesc așa ceva, durerea asta de cap o fi tot de atunci?, însă , în cele din urmăam găsit ceva interesant. O săredau pasajul de interviu care mi-a atras atenția:
„Rep: Ați avut cu el relații de afaceri, contractuale, la alb sau la negru?
” Monceanu: Nu. La?
” Rep: La alb sau la negru.
” Monceanu: La cine?„. Și gemurile au început săcadăunul câte unul După ce porumbeii care au ieșit, fâlfâind zgomotos din aripi, din gura lui Poncy s-au izbit cu putere de ele. Și asta nu e tot. Din butoiul spart cu logică alterată, ștrumfi Monceanu a mai zis una, tot în interviul-minune, de era sămi se încrețească părul, pe loc, vorba aia fără sămai am nevoie sămerg la coafor. Reporterul l-a întrebat, la un moment dat, dacă la firma de serigrafie pe care o deține, a făcut, în campanie, obiecte promoționale și pentru democrat-liberali. Răspunsul lui Moncy a venit ca un fulger, ucigător pentru logică : „Da, cu Sami Vâlcu dacă vreți Deci cu mai mulți!
În afara acestui interviu ce încâlcește definitiv mintea cititorului, pe blogul aventurierului nostru prin d-ale politicii, apare și o secțiune, intitulată”Părerea Prietenilor”, unde scrie așa: „Domnule Monceanu, sunteți un demagog și un oportunist. Aceleași jocuri murdare pe care le practicați astăzi, le-ați practicat și la țărăniști. Nu este prima datăcând mușcați mâna care v-a hrănit. La țărăniști, După ce ați fost școlit și ridicat de că tre președintele de atunci – știți bine de cine, l-ați trădat. Aceleași lucruri le faceți și acum”. Cam asta cred amicii buni ai Monceanului despre manifestările sale politice de peste ani. Iar prietenii buni, te ceartăatunci când greșești nu?
Aaaa, și mai e ceva interesant pe blogul lui Borman (o fi știind cine a fost ăsta, dacă mai trăia Hitler i se făcea milăde el și-i dădea răspunsul) – Moncy-Poncy și anume secțiunea MONCEANU NEWS, adică știrile lu’ Monceanu. Omul e greu, greu de tot, un fel de instituție mass-media, ce sămai, chiar un trust. Se aude că Monceanu vrea săfie șef la PNL, la liberali și de aici toată această comedie politică , jucatăîntr-un teatru al absurdului, plasat în spațiul virtual. Un lucru, însă , e clar. Nu poți săpromovezi politici de dezvoltare cu piticii politici. Cum săte reprezinte un pitic politic, în partid sau la guvernare, complexat de inferoritatea sondajelor? Poate avea el gura cât o șură, și buzunarele ca de popă, poate conduce gipane cu geamuri fumurii și afaceri de miliarde, dar dacă nu se reprezintădecât pe el, cum săajute societatea? Ca săse evidențieze, piticii fac campanii mari, cu spectacole moca unde curg râuri de bere, cu bannere imense și portavoci. Dar noi știm că firmele mari nu au nevoie de reclame!
Și Monci știe ce zic