Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

…asta nu este România, ci este Maronia!

În cazul anchetei întreprinse împotriva ministrului pedelist Elena Udrea, deși scopul comisiei parlamentare este verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Turismului pentru acțiuni de promovare a turismului și imaginii României, interceptarea discuției purtate între membrii comisiei prezidatăde Ludovic (Etilic) Orban a relevat un scop ascuns, respectiv inducerea opiniei publice în eroare, cu privire la legalitatea activității desfășuratăde MT și implicit a Elenei Udrea. În istoria cazului, dacă se încearcă a se descifra scenariul pus la cale de dușmanii președintelui Băsescu, se va vedea că totul a început cu o campanie de presă masivăîmpotriva miniștrilor PD-L, care săfie pretextul înființării unor comisii parlamentare. Odatăînființate comisiile, acestea se vor chinui sădea greutate bulgărului de zăpadăpentru a o lua la vale și vor fi, la rândul lor, pretextul pentru o campanie mediatică și mai agresivă. Campanie care va că păta credibilitate prin utilizarea ștampilei oficiale a autoritățile statului, reprezentate aici de o comisie Parlamentară de anchetă. Care doar ea acuză, nu noi, niște lătrăi isterici plictisitori, nu două partide cu interese electorale, nu niște jurnaliști cu orgolii rănite, cu interese economice, cu mentalități khomeinice sau cu hormonii scă pați de sub control. De data asta acuzăchiar Statul, care nu e Stan-Laptop, e Statul, care știe el ce știe. Cam asta se vrea cu ancheta Parlamentară întreprinsăși asta, pentru că , în lupta pentru Cotroceni, liberalul Antonescu este victimăsigură, iar ceva-ceva șanse ar putea avea pesedistul Mircea Geoană. Ca atare, comisia Udrea este versiunea oficialăa campaniei mediatice menite săstoarcă bani de la politicieni și să-l ducă pe Geoanăla Cotroceni. Campanii de presă împotriva Elenei Udrea au mai fost. De fapt, nu au încetat niciodată, din 2005 încoace (au crescut în intensitate isterică După episodul bilețelului roz). fără prea mult succes electoral. Dincolo de înjurături, glume de autobază, ofuscă ri estetico-intelectuale, bosumflări hormonale și obișnuitele bârfe, invidii și acreli, toate transformate, ce-i drept, în editoriale și știri de presă , aceste campanii nu au adus nimic concret și substanțial. Ce ne trebuie pentru ca următoarea noastrăcampanie mediatică , pentru care avem la dispoziție 90% din media, săreușească ? Ne trebuie ceva oficial, care sădea greutate campaniei. Ne trebuie o comisie, un dosar, un act, ceva care sădea substanță, săfie în același timp pretextul și miezul tare al campaniei de presă . S-a săturat lumea de noi s-o tot lălăim isteric în editoriale, la știri, talk-show-uri. O lălăim de cinci ani și degeaba. Cum putem noi, presa, sășantajăm politicieni, când nu avem credibilitate? Cu ce să-i amenințăm? O săse sperie că facem noi spume la gurăpe tiraje și audiențe ridicole? Isteriile scoase din burtăn-au efect, nu sunt credibile, procentajele nu-i scad ăluia. Avem nevoie de o ștampilăoficială, care săatragăatenția și săfie suficient de convingătoare pentru electoratul care, nu-i așa, va vota în toamna lui 2009. Elena Udrea are un instinct politic fantastic, pe care imbecilii din comisia aia idioatănu l-au luat în serios, din moment ce ei nu pot înțelege texte elementare din documentele pe care lucrează. Au că zut în plasa propriilor păreri preconcepute. Ea a dovedit nu numai că nu e o sexy blondăproastă, ci că poate ridiculiza „din poignet” personaje absolut sinistre precum Bănicioiu, Orban sau Aura Vasile. La prezentarea în fața comisiei, Udrea a fost suverană, și-a jucat toate că rțile perfect și ar trebui s-o recunoască , până și adversarii politici, dacă ar fi onești și gentlemani. Femeia asta politician dovedește că are niște organe care lipsesc, în ultima vreme, cam multor bărbați politici din parlament. Unul dintre caraghioșii, pe care îi plimbăRealitatea pe la televizor, este Pârvulescu (fiu de general de Securitate). El a afirmat că în USA un parlamentar nu poate săse sustragăunei comisii. Dar întreb ce s-ar fi întâmplat, în State, dacă ar ieși la ivealăo înregistrare prin care parlamentarii comisiei ar complota pentru construirea unui dosar penal unui ministru? Și ce s-ar fi întâmplat în State dacă o femeie ar fi fost denigratăși insultatăpermanent în mass-media? Pârvulescu vorbește cu o mânie proletarăcare măamuzăgrozav. Se vede treaba că toți au fost luați prin surprindere și încep săse dezmeticească și săvorbească numai prostii. Udrea are perfectădreptate săcearănu numai demisia „Comisiei rușinii”, dar și de a fi urmăriți membrii ei, în justiție. Oricât ar vrea cei din PNL și PSD săo vadăpe doamna ministru cu botul pe labe, nu vor reuși. Elena Udrea s-a dovedit o luptătoare, care nu se lasăintimidatăși face onoare poziției de ministru. Nu ne mai mirăcă Traian Băsescu a ales-o printre cei din jurul său, simțind că are ceva din caracterul unui comandant. De altfel, americanii au instruit-o la cursurile de la Langley (sediul CIA) pentru că au văzut cu cine au de a face. Fosta consilier prezidențial Adriana Săftoiu, ce o dușmănește pe Udrea, încă de pe vremea când lucrau amândouă cu președintele Băsescu, face parte din comisia care judecă pe aceasta – ceea ce mi se pare un conflict de interese moral – că tot îi place Săftoaicei săamintească acest cuvânt (are rezonanțe aparte, probabil în economia familiei sale). Madam Săftoiu a ales să”ridice piatra” și considerăcă este cea mai îndreptățităsăo facă , că doar stă”foarte bine” la capitolul moralitate. Probabil că , și acum, i-o mai „reperează” Peter Imre. În concluzie, Adriana Săftoiu, o refulatăcare nu știe cum săi-o tragălui Băsescu, pentru ce i-a făcut ei și pămpălăului de bărbat al ei, trebuia săse recuze din comisie. Dar nu, asta nu, suntem în „Republica Maronia” și merge și așa… În rest, teatru ieftin pentru prostit „boborul”. Dar dacă nu le iese?