” a strănutat Unchiul Sam și guturaiul se resimte până în România
După mai mult de două săptămâni de la întoarcerea din USA, încă îmi mai stăruie în minte ceea ce am văzut acolo și, rememorând „putreziciunea capitalismului”, mi se întărește convingerea că America-i altceva. Prin doborârea sistemului socialist, diriguitorii vieții pe Terra au dat un sens nou disputelor economice și ideologice, continuând, astfel, dinamica dezvoltării planetare, printr-o nouăluptăconcurențială. Aflate într-o disputăprestabilităde „făuritorii” Marx, Engels și Lenin, comunismul și capitalismul și-au încheiat lupta, atunci când toată lumea s-a convins că numai economia de piață- liberăși concurențială- duce la dezvoltare, bunăstare și optimism social. Comunismul – unde repartiția venitului național trebuia săse facă După criteriul „nevoilor” – s-a dovedit a fi o utopie și s-a stins pe propriile lui picioare de lut. Evident, „nevoia” îl împinge pe om la muncă și numai individul singur poate aprecia care-i sunt nevoile, dar nu diriguitorii sistemului.
Lupta dintre socialism și capitalism, pentru dezvoltarea și înaintarea societății spre bunăstare și progres, se poate asemăna cu deplasarea unui spic de grâu, aflat între două palme care se mișcă , în plan vertical, în sens contrar. Mișcarea lentăa comunismului utopic, în sens invers capitalismului aflat într-o dinamică eficientăa progresului, a condus la capotarea societăților unde se spunea propagandistic că socialismul devenise „biruitor la orașe și sate”. Pe acest fond, diriguitorii Lumii au hotărât ca lupta concurențialădin prezent și viitor săse dea între economiile continentelor, angrenând în disputăStatele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei (UE), cu arbitrul Asia, în special China. De-a lungul timpului, După 18 ani de libertate, am avut ocazia săcunosc Europa, voiajând – în concediu sau în scopuri profesionale și de afaceri, prin mai toate țările ei. Mi-am făcut o impresie deosebitădespre economiile țărilor vizitate și, încercând o comparație cu economia noastrăsau gradul ei de dezvoltare administrativ și edilitar, m-a încercat invidia. Europa se aratăînaintea noastrăcu cel puțin 100 de ani și, în aceste condiții cunoscute de altfel și de politicienii din Parlamentul Europei, consider că s-a manifestat o mare bunăvoință(sau abilitatea politică PSD-istăeste „de vină”?) în primirea noastrăîn Casa ComunăEuropeană .
Am plecat în America cu gândul Continuă rii comparației dintre cele două continente, știind că , de acum, lupta dintre comunism și capitalism a fost înlocuităcu lupta dintre Europa și America. Vizita a durat patru săptămâni, timp în care am avut ocazia să mărelaxez, dar săși profit de câteva oportunități de a cunoaște viața comunității românești din cel de al treilea oraș ca mărime al SUA și a americanilor născuți în zodia muncii și a norocului creat numai de ea. A fost o experiențăde viațănemaipomenită, depășindu-mi anumite limite pe care nu credeam că am săle ating vreodată. Nu credeam că pot săvăd și săfac ceea ce am făcut acolo. Am zburat cu avionul de la București la Bruxelles, și apoi, de acolo, m-am îmbarcat că tre Statele Unite, zburând la Chicago. Având în vedere că am zburat 11 ore, drumul cu avionul mi s-a părut extrem de obositor.
La Chicago am locuit în casa unei rude și, pentru că se afla aproape de centrul orașului, în fiecare zi am ieșit la plimbare și la cumpărături. Ba, pe fondul minunățiilor civilizației americane văzute și a ospitalității oferite, am fost, pentru 7 zile, și în Florida, la Miami South Beach, trecând din Nord, de la minus cincisprezece grade, în Sud, la plus două zeci și șase de grade Celsius. Traversând patru state, până la Oceanul Atlantic, cele văzute nu au echivalent în amintirile deținute despre țările europene vizitate și dacă , mai înainte, spuneam că existăo mare diferențăîntre țările europene și România, îmi permit săafirm că diferența dintre America și Europa este și mai mare, în favoarea primei, concluzionând că America-i altceva!
Este altceva, chiar și acum, când economia ei a intrat în recesiune, lucru ce a afectat și afecteazăși statele europene. Potrivit celor ce mi s-au spus de că tre prietenii americani, acest lucru nu trebuie săfie un motiv pentru atitudini pesimiste în Europa. După furtună, răsare soarele. Situația economică Europeană este momentan confortabilă. În S.U.A., cea mai importantăsursăde îmbogățire patrimonialăa familiilor o reprezintăcâștigurile obținute din tranzacțiile imobiliare; a doua o reprezintăspeculațiile bursiere. Aceasta poate fi o explicație a exploziei creditului, care a dus la criza din vara anului trecut. Visul americanului este sădevinăproprietar și, de aceea, s-a apelat la credite pentru cumpărarea de imobile. Jumătate dintre proprietarii de case nu dețin decât 10% din valoarea acestora, într-o țară în care discrepanțele rămân majore: jumătate dintre cei mai puțin avuți dețin doar 2,8% din patrimoniu, în timp ce 1% dintre cei mai bogați dețin 32,7%. Aparent, situația de pe continental nostru este decuplatăde cea din Statele Unite ale Americii, dar, iată, a strănutat Unchiul Sam și guturaiul se resimte până în România.
Dolarul funcționa până acum ca un semi-etalon în cadrul sistemului monetar internațional. Acum, După criza prelungităpe care o parcurge, el pare să-și piardăaceastă calitate. Euro, moneda Europeană , aleargăleul românesc, scă zându-i valoarea, artificial. Criza Financiară mondialăcare se prefațează, va lovi mult mai greu o țară ca România unde este nevoie de credite pentru investiții pe termen mediu și lung și ele se contracteazăîn euro. Pentru cei care merg zilnic la serviciu, pentru cei care plătesc taxe și impozite și își fac niște planuri în acest an, pentru cei care riscă și fac investiții, conteazăaltceva: ratele în euro care sunt tot mai mari, alimentele, carburanții și gazele naturale care se scumpesc, acțiunile cotate la Bursăcare au totalizat într-o singurăzi pierderi de un miliard de dolari. Conteazăbanii. În special banii care se pierd acum și în următoarele luni. România a intrat și ea în rândul marelui joc de Monopoly, fără a cunoaște prea bine regulile jocului. Semnale de alarmăau fost destule dar nimeni nu a vrut săle audă. Politica economică dezastroasă, agricultura falimentarăde subzistențăși emigrarea în masădin țară sunt principalele cauze care or săducă la declinul creșterii economice.
Nici până în ziua de astăzi nu au fost rezolvate problemele privatizării. S-au perindat investitori peste investitori care au dat de o clasăpolitică coruptă, de funcționari publici care mai bine stau cu mâna întinsăla șpăgi decât săatragăacești investitori. Economia românească nu este una funcționalăde piață, ci una condusăde clanuri și familii de tip mafiot de unde apar și toate problemele legate de monopolizarea pieții și controlul prețurilor (ridicate).
Romeo Popescu