Acasă Arhiva 2 America-i altceva (III)

America-i altceva (III)

” americanul simplu a început săse teamă pentru viitorul lui

Orice trecere aerianăpeste Atlantic are partea ei de aventură, ce începe cu teama distanței Față de Pământ la care te afli, estompată, pe alocuri, de priveliștea lumii de deasupra norilor. Pentru mine, aventura s-a pornit imediat când am decolat de pe aeroportul din Bruxelles spre Chicago. Știam că măașteaptănouăore de zbor, obositoare și misterioase. Pe fondul cunoștințelor de culturăgeneralăși deținând foarte multe informații despre viața americanilor (trăiască filmul!) am încercat săsimulez – mental – conviețuirea mea într-o comunitate formatădin afro-americani, mexicani, portoricani și alte nații. M-au ajutat și influențat foarte mult figurile companionilor aflați în compartimentele avionului cu care că lătoream, o aeronavămodernăa companiei American Airlines. Mai mult de jumătate dintre pasageri erau negri, indieni, portoricani și restul albi. Tolerant, ca mai toți românii, mi-am zis că niciodatănu ar exista vreun motiv de respingere a acestora, atâta timp cât „conlocuitorii” măignoră, îmi respectădrepturile și libertățile, se comportăcivilizat. Dar, oare, m-am întrebat, se comportăei civilizat?

Și, dacă este așa, de ce a apărut Klu-Klux-Klan-ul? Se știe bine, însă nu vrem sărecunoaștem, că bărbații sunt mai curioși decât femeile, dar nu prea au timp de a-și satisface curiozitățile. Așa că , aflat în concediu și pe fondul neastâmpărului jurnalistic, mi-am propus ca, ajuns la destinație, săstudiez comportamentul tuturor celor aflați în simbiozăcu albii pe continentul nord american și au pus umărul pentru ca țara ce-i găzduiește săfie „altceva”, în sensul bun, decât Europa sau Asia. Cu figuri obosite și concentrate, cu mișcă ri prudente, care și-au pierdut dinamismul din aerogara din Bruxelles, companionii mei de altănaționalitate din avion constituiau o categorie cu totul distinctăși majoritarăîntre că lători. Nu de puține ori am auzit pronunțându-se „World Trade Center” și „American Airlines”, cu referire, probabil, la pericolul deturnării avioanelor și în special a avioanelor companiei cu care zburam. Mi-am reamintit că un Boeing 767 al acestei companii a lovit turnul nordic al WTC (cu aproape 100 de pasageri la bord) și un alt Boeing 757, aparținând aceleiași companii, s-a prăbușit, cu 64 de pasageri la bord, peste Pentagon. Sumbre și înfiorătoare amintiri. Nu de puține ori m-am uitat la fețele pasagerilor încercând săvăd măcar umbra vreunui posibil terorist printre noi sau prezența „șoimarilor”, acei vașnici luptători anti-tero cu care au fost „dotate” toate avioanele de pasageri ale lumii După atacul de la 11 septembrie 2001.

Cu amintirile resuscitate, am ajuns, în sfârșit, la Chicago, sănătos, dar și bulversat. Din aeroportul internațional O’Hare și până în cartierul Des Plaines unde am locuit, în goana mașinii, am observat albi, negri, metiși și asiatici, ce păreau că nimic nu-i deranjează, nimic nu le este străin din ce văd și ce fac la ei acasă, consfințind ceea ce auzisem, că în America este democrație și, pe acest fond, totul este posibil. Într-un ghid al orașului Chicago, studiat pe internet la plecarea din țară , se spune că în zona sudică a marii metropole Chicago trebuie sămanifești multătemere și prudență, pentru că negrii ce populeazămajoritar cartierele de acolo nu sunt prea prietenoși, iar surprizele se pot ține lanț.

Pe acest fond, am ajuns în zona nordică a orașului, la domiciliul temporar, unde, deschizând televizorul, am intrat în plină campanie electoralăa Americii. Se aflăîn desfășurare, preliminariile pentru alegerea internăa candidaților pentru președinția Americii din cele două partide care se confruntă , Partidul Democrat și Partidul Republican. Pentru primatul candidaturii Partidului Democrat, se confruntă un negru (Barak Obama) și o femeie (Hilary Clinton). Asta da democrație, deși, în sufletul meu, simt că America nu-i pregătităpentru a avea o femeie sau un negru la Casa Albă. Misogini cum s-au dovedit până acum, electorii americani nu pot fi majoritari în favoarea soției fostului președinte Clinton-trabuc, dar nici nu cred că pot face diferența, în caz de victorie, dintre Obama – președinte de culoare și negrii ce fac curat pe culoarele din Casa Albă. Confruntarea Continuă și sfârșitul nu-i încă previzibil. S-ar putea săexiste întrebări legate de respingerea candidaturii doamnei Clinton în unele state pe care le-a colindat electoral, românii neînțelegând ce au puritanii americani cu ea? La fel ca toți curioșii, am adresat și eu întrebarea aceasta americanilor care fac politică în țara lor.

Am rămas stupefiat când mi s-a răspuns că democrata Clinton nu are ce că uta în fruntea nației, pentru că atunci când soțul ei – Bill Clinton – îi întreținea, cu trabucul, libidoul și „reposesiunea orală” Monică i Levinski, în Biroul Oval, de la Casa Albă, ea nu a avut nici o reacție publică de condamnare, încurajând, astfel, practica perversăla nivel înalt. Este evident că am râs, amintindu-mi de un ministru român prins cu pantalonii în vine chiar la locul lui de muncă și cu secretara în spatele ușilor închise, care nu a pățit nimic sau de un prim ministru trecut ce a apărut la o întâlnire oficialăcu înalți demnitari europeni având ruj pe lângă buze și pe gulerul de la că mașă.

Nimeni nu și-a dat demisia sau a fost schimbat din demnitatea ocupată, iar electoratul, la alegeri, nici nu și-a mai adus aminte de ei. A votat lista partidului. C-așa-i la noi. La ei, e altfel. Pentru că America-i altfel! Dar de ce nu ar putea fi și la noi ca la ei? Americanii sunt corecți și toleranți, până la un punct. Atunci când le este tulburatăliniștea, ordinea socialăși se încalcă legea, trec la coercițiune. De-abia acum, După întoarcerea acasă, punând cap la cap cele văzute, îmi explic de ce a apărut Klu-Klux-Klan-ul. Negrii, în comunitatea lor, masați într-o zonăgeografică , devin insuportabili. De fapt, ei sunt rasiștii și nu albii. Au televiziuni exclusiviste, cluburi și restaurante numai ale lor, ce-și „permit” săselecteze clientela. Acum, nu aș vrea săse înțeleagăcă albii nu pot intra în acele localuri sau locante publice, dar cine suportă- cu mulțumire – expresiile triviale, flecmele pe pantofi, gazele umane emanate ostentativ lângă ei, etc. Credeți că țiganii noștri, în cartierele sau satele lor, sunt altfel? Atunci, putem săconfundăm rasiștii? Criza din lumea a III-a, foametea, lipsa de apă, războaiele, corupția, bolile și epidemiile fac săemigreze spre continentul american și spre Europa, sute de mii de indivizi. A devenit de netăgăduit că această crizăeste generatăde explozia fără precedent a populațiilor. În mediul social al afro-americanilor, o femeie naște, în medie, 3,2 copii. În Africa, media este de 6,2 copii. Împotriva mortalității infantile se luptăprin programe de sănătate, populația albădovedind astfel grijăși respect pentru semenii de altăculoare. Unde-i rasismul lor?

Degeaba SIDA, molimăsau războaie Populația de culoare se înmulțește în progresie geometrică , pe când mijloacele de subzistențăscad de la zi la zi. Există, pe continentul negru, familii în care tatăl „produce” 40-50 de copii. Capul unei familii din Burundi, împreunăcu cele șase neveste ale lui, a avut 30 de copii, cu fiicele lui (incest) tot 30 de copii și cu nepoatele sale tot 25-30 de copii. Ei bine, foarte mulți dintre aceștia emigreazăși ajung pe că i diferite în America sau pe alte continente unde primesc aceleași drepturi ca și locuitorii ceilalți.

Pe bunădreptate, un student dintr-un stat american a întrebat, în cadrul unui interviu televizat, de ce este pus săfacă muncă socială, pentru necaucazieni și colegul lui afroamerican nu? Pentru că s-a născut alb? Dacă s-ar construi o biserică în care, la intrare, s-ar menționa că este numai pentru albi, ar fi răscoală. Populația de culoare ar ieși în stradă. Dar că astăzi sunt lăcașuri de credințănumai pentru necaucazieni – populația neagră- cum e? Catastrofa privind mediul înconjurător, toate relele care s-au abătut asupra pământului își au originea în explozia de neoprit a populației. Este o nebunie cum crește populația în lumea a treia, în timp ce în țările vestice, scade vertiginos. Nu vreau săpar a fi rasist sau un panicard. Dar încercați săcugetați la cele ce am scris. Iar pe acest fond, explicați-văde ce existăun candidat negru la conducerea celui mai puternic stat din lume și americanul simplu a început săse teamăde viitorul lui.

Romeo Popescu

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.