Miercuri, la ora 19, o acțiune fulger a polițiștilor serviciului „Urmăriri”, din cadrul IGPR, întreprinsăîn Autogara „1 Mai”, din Rm. Vâlcea, a condus la arestarea urmăritului național și internațional – Mihai Bucurenciu, infractor că utat, din data de 27 octombrie 2003, pentru că se sustrăgea executării unei pedepse privative de liberate de 10 ani de zile, ca urmare unei condamnări pronunțate de Tribunalul București. În dosarul în care a fost judecat, „Afacerea Portbagajul”, o afacere ciudată, despre care ulterior s-a spus că ar fi ascuns în spatele ei o reglare de conturi, i-au fost reținute infracțiunile de instigare la lipsire de libertate, lipsire de liberate și asociere în vederea comiterii de infracțiuni. „Portbagajul” a fost prima ocazie în care s-a vorbit, cu glas tare, despre „conexiunile” existente, pe atunci, între Poliție și lumea infractorilor din Capitală. A fost un mare scandal, în cursul că ruia numele unor „recuperatori” s-au amestecat, de-a valma, cu numele unor generali de Poliție, dar și cu ale unor politicieni ai momentului. În dosarul „Portbagajul” au fost condamnați 12 inculpați..
Arestarea lui Mihai Bucurenciu s-a făcut cu o maximăprudență, dar și discreție, acesta neopunându-se arestării, de parcă aștepta descă tușarea din coșmarul pe care l-a trăit După fuga sa din țară . La cererea polițiștilor, el s-a legitimat cu documentele de identitate ale unui prieten și acțiunea de încă tușare s-a făcut sub ochii concubinei sale și a unui copil care îi însoțea.
Cine-i Bucurenciu?
În iarna de început a anului 2000, Bucurenciu, patron al unor firme bucureștene și al discotecii „Club 99”, a reclamat la Poliția din Capitalăcă din portbagajul mașinii personale i-au fost furate un kilogram de bijuterii și 420.000 de dolari. În reclamația sa, „păgubitul” a afirmat că furtul s-ar fi petrecut cu aproape o săptămânăînainte, justificând diferența cronologică prin faptul că , în timpul scurs între furtul propriu-zis și anunțarea autorităților, și-ar fi făcut propria sa „anchetă”. „Anchetă” particulară, în cursul că reia ar fi aflat că cei ce i-au băgat paguba în casăau fost Valentin Răducan, Cornel Dinicu și Claudiu Mușat. Mai apoi, pornit să-și facă dreptate, omul de afaceri a apelat la sprijinul fraților „Geamănu”, care l-au ajutat să-i prindăpe toți cei trei bănuiți, plus Costi Dobre, angajat ca șofer la Parchetul Tribunalului București. Considerat vinovat pentru acel furt, Răducan a fost sechestrat și torturat timp de aproape o lună, în București, apoi dus într-o casăde vacanțăde la Breaza a lui Bucurenciu. Reușind săevadeze, Răducan a reclamat că , pe timpul sechestrării, a fost torturat ca săspunăunde sunt banii dispăruți. La doar două zile După reclamația lui, Poliția a anunțat că i-a identificat și reținut pe toți cei vinovați de sechestrarea lui Răducan.
Minciunile au fost descoperite
În dosarul care s-a constituit pe baza reclamației lui Bucurenciu,procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova au dispus arestarea preventivăa unor că pătenii importante ale lumii interlope bucureștene: Ilie Alexandru, zis „Sandu Geamănu”, Ahmet Metin, Iulian State, Sorin Stan, Ion Stoian, Florian Stoenescu, Corina Luiza Leucă , Gheorghe Răduț, zis „Dorde”, Marius Mihail Toader, zis „Pinky”, Aurelian Ștefan, zis „Aura”, Ioan Ștefan Popa, zis „Ștef” și… „păgubitul” Mihai Bucurenciu. Ulterior, instanța a revocat mandatele de arestare emise pe numele majorității membrilor acestui „lot”. Singurii rămași în arest au fost „Sandu Geamănu”, Amet Metin și Gheorghe Răduț.
Fuga din țară
La scurt timp După ce lucrurile au luat o nouăîntorsăturăpenală, Mihai Bucurenciu a fugit din țară . Dat în urmărire generalăși internațională, a fost depistat, la 24 noiembrie 2000, tocmai în Belgia. Reținut de polițiștii districtului Tongeren, pe baza unui mandat Interpol, a stat în arest până la 3 ianuarie 2001, timp în care anchetatorii români i-au cerut extrădarea. Solicitarea a fost însă respinsăde autoritățile belgiene, iar refuzul a fost motivat tocmai prin faptul că , din victimăa unei tâlhării, el ar fost transformat în infractor, acuzat de asociere în vederea comiterii unor fapte deosebit de grave.
„Mai marii” intrăîn scenă
Interogat de procurori, Răducan a declarat că , în timpul sechestrării sale, răpitorii ar fi discutat la telefon cu gen. Filipescu, din „staff”-ul Poliției Capitalei, că ruia i s-ar fi promis eliberarea celui răpit. Tot atunci s-a mai aflat că , înaintea răpirii lui Răducan, Bucurenciu, împreunăcu fostul său partener de afaceri Ion Dinuță, devenit primar PNÎCD al Sectorului 6, s-au cerut în audiență, și au și fost primiți, la ministrul de Interne, Constantin Dudu Ionescu. La dorința ministrului, gen. Virgil Ardeleanu, șeful Direcției de Protecție Internădin MI, a fost și el prezent la discuții. Vehiculată”pe surse”, a apărut informația că dezvăluirile lui Bucurenciu erau atât de grave încât ministrul a dispus deschiderea unei anchete a Direcției de Combatere a Crimei Organizate. Investigațiile dovedeau că polițiștii de la „Capitală” s-ar fi aflat într-o strânsălegăturăcu lumea interlopă, iar gen. Mircea Bot și subalternii săi apropiați ar fi protectorii „clanului Geamănu”. În urma verifică rilor interne de la MI, șefului Poliției Capitalei, gen. Mircea Bot, i-a fost suspendatăindemnizația de conducere. Iar la jumătatea lunii octombrie 2000 a fost destituit, sub motiv că exercitarea funcției l-ar fi „obosit”. Odatăcu Bot au mai fost destituiți mai mulți ofițeri cu funcții importante din cadrul Direcției de Combatere a Crimei Organizate, iar ancheta „afacerii” a fost preluatăde IGP.
Atac la judecă tori
Cauza, odatăajunsăla instanța de judecată, a determinat agresarea judecă toarei Florica Pena, de la Tribunalul București, pe masa că reia se afla acest dosar deosebit de complex. Într-o dimineață, ea a fost atacatăde că tre un bărbat chiar pe aleea din fața blocului în care locuia. Transportatăla Spitalul de Urgență, femeia a fost internatăcu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral și cranio-facial”, plus „traumatism toracic, fără leziuni ale organelor interne”. Ulterior, Pena a fost înlocuită, iar dosarul „Portbagajul” a fost preluat de alt magistrat.
Misterul din spatele cortinei
Procesul a continuat chiar și în aceste condiții dramatice și s-a încheiat prin trimiterea După gratii a grupului de infractori acuzați de răpirea lui Răducan. Condamnați în diverse dosare, inclusiv „Portbagajul”, „frații Geamănu” au dispărut dintre infractorii Capitalei, cazați fiind, pentru ani buni, la „Pușculiță”. Generalul Bot plus alți câțiva polițiști de rang înalt, au dispărut și ei din M.I. Ceva mai târziu, tot „pe surse”, s-a vehiculat ideea că la baza acestei „afaceri” ar fi stat un război pentru putere, dus între generalii Mircea Bot și Mircea Mureșan. Dar poate că astea nu au fost decât niște bârfe.
Finalul a fost la Rm. Vâlcea
Acum, infractorul Mihai Bucurenciu a ajuns în arestul Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea, unde la ora redactării acestui articol este anchetat de un procuror bucureștean și de polițiștii anchetatori ai IGPR. Omul are multe de spus și, la noi, i se face doar „încă lzirea”. Joi dimineața, După transferarea lui în beciul de la IGPR, omul începe „antrenamentul”. Sigur, vor fi multe informațiile pe care le va asigura anchetatorilor, dar se naște o legitimăîntrebare: toate mărturisirile se vor reține în dosar sau se vor da publicității, eliminându-se suspiciunea ce ne spune că în proverbul cu „corb la corb nu-și scoate ochii”?