Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

„Afacerea portbagajul” s-a sfârșit la Rm. Vâlcea

Miercuri, la ora 19, o acțiune fulger a polițiștilor serviciului „Urmăriri”, din cadrul IGPR, întreprinsăîn Autogara „1 Mai”, din Rm. Vâlcea, a condus la arestarea urmăritului național și internațional – Mihai Bucurenciu, infractor că utat, din data de 27 octombrie 2003, pentru că se sustrăgea executării unei pedepse privative de liberate de 10 ani de zile, ca urmare unei condamnări pronunțate de Tribunalul București. În dosarul în care a fost judecat, „Afacerea Portbagajul”, o afa­cere ciudată, despre care ulterior s-a spus că ar fi ascuns în spatele ei o reglare de conturi, i-au fost reținute infracțiunile de instigare la lipsire de libertate, lipsire de liberate și asociere în vederea comiterii de infracțiuni. „Portbagajul” a fost prima ocazie în care s-a vorbit, cu glas tare, despre „conexiunile” existente, pe atunci, între Poliție și lumea infractorilor din Capitală. A fost un mare scandal, în cursul că ruia numele unor „recuperatori” s-au amestecat, de-a valma, cu numele unor generali de Poliție, dar și cu ale unor politicieni ai momentului. În dosarul „Portbagajul” au fost condamnați 12 inculpați..

Arestarea lui Mihai Bucurenciu s-a făcut cu o maximăprudență, dar și discreție, acesta neopunându-se arestării, de parcă aștepta descă tușarea din coșmarul pe care l-a trăit După fuga sa din țară . La cererea polițiștilor, el s-a legitimat cu documentele de identitate ale unui prieten și acțiunea de încă tușare s-a făcut sub ochii concubinei sale și a unui copil care îi însoțea.

Cine-i Bucurenciu?

În iarna de început a anului 2000, Bucurenciu, patron al unor firme bucureștene și al discotecii „Club 99”, a reclamat la Poliția din Capitalăcă din portbagajul mașinii personale i-au fost furate un kilogram de bijuterii și 420.000 de dolari. În re­clamația sa, „păgubitul” a afirmat că furtul s-ar fi petrecut cu aproape o săptămânăînainte, justificând diferența cronologică prin faptul că , în timpul scurs între furtul propriu-zis și anunțarea auto­rităților, și-ar fi făcut propria sa „anchetă”. „Anchetă” particulară, în cursul că reia ar fi aflat că cei ce i-au băgat paguba în casăau fost Valentin Răducan, Cornel Dinicu și Claudiu Mușat. Mai apoi, pornit să-și facă dreptate, omul de afaceri a apelat la sprijinul fraților „Gea­mă­nu”, care l-au ajutat să-i prindăpe toți cei trei bănuiți, plus Costi Dobre, angajat ca șofer la Parchetul Tribunalului București. Considerat vinovat pentru acel furt, Răducan a fost sechestrat și torturat timp de aproape o lună, în București, apoi dus într-o casăde vacanțăde la Breaza a lui Bucurenciu. Reușind săevadeze, Răducan a reclamat că , pe timpul sechestrării, a fost torturat ca săspunăunde sunt banii dispăruți. La doar două zile După reclamația lui, Poliția a anunțat că i-a identificat și reținut pe toți cei vinovați de sechestrarea lui Răducan.

Minciunile au fost descoperite

În dosarul care s-a constituit pe baza reclamației lui Bucurenciu,procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova au dispus arestarea preventivăa unor că pătenii importante ale lumii interlope bucureștene: Ilie Alexandru, zis „Sandu Geamănu”, Ahmet Metin, Iulian State, Sorin Stan, Ion Stoian, Florian Stoenescu, Corina Luiza Leucă , Gheorghe Răduț, zis „Dorde”, Marius Mihail Toader, zis „Pinky”, Aurelian Ștefan, zis „Aura”, Ioan Ștefan Popa, zis „Ștef” și… „păgubitul” Mihai Bucurenciu. Ulterior, ins­tanța a revocat mandatele de arestare emise pe numele ma­jorității membrilor acestui „lot”. Singurii rămași în arest au fost „Sandu Geamănu”, Amet Metin și Gheorghe Răduț.

Fuga din țară

La scurt timp După ce lucrurile au luat o nouăîntorsăturăpenală, Mihai Bucurenciu a fugit din țară . Dat în urmărire generalăși inter­națională, a fost depistat, la 24 noiembrie 2000, tocmai în Belgia. Reținut de polițiștii districtului Tongeren, pe baza unui mandat Interpol, a stat în arest până la 3 ianuarie 2001, timp în care an­chetatorii români i-au cerut ex­trădarea. Solicitarea a fost însă respinsăde autoritățile belgiene, iar refuzul a fost motivat tocmai prin faptul că , din victimăa unei tâlhării, el ar fost transformat în infractor, acuzat de asociere în vederea comiterii unor fapte deosebit de grave.

„Mai marii” intrăîn scenă

Interogat de procurori, Ră­ducan a declarat că , în timpul se­chestrării sale, răpitorii ar fi discutat la telefon cu gen. Filipescu, din „staff”-ul Poliției Capitalei, că ­ruia i s-ar fi promis eliberarea celui răpit. Tot atunci s-a mai aflat că , înaintea răpirii lui Răducan, Bu­cu­renciu, împreunăcu fostul său partener de afa­ceri Ion Dinuță, devenit primar PNÎCD al Sectorului 6, s-au cerut în audiență, și au și fost primiți, la mi­nistrul de Interne, Constantin Dudu Ionescu. La dorința ministrului, gen. Virgil Ardeleanu, șeful Di­recției de Protecție Internădin MI, a fost și el prezent la discuții. Vehi­culată”pe surse”, a apărut informația că dezvăluirile lui Bucurenciu erau atât de grave în­cât mi­nistrul a dis­pus deschiderea unei anchete a Di­recției de Combatere a Crimei Or­ganizate. Investigațiile dovedeau că polițiștii de la „Capitală” s-ar fi aflat într-o strân­sălegăturăcu lu­mea interlopă, iar gen. Mircea Bot și subalternii săi apropiați ar fi protectorii „clanului Geamănu”. În urma veri­fică rilor interne de la MI, șefului Poliției Ca­pitalei, gen. Mircea Bot, i-a fost suspendatăindemnizația de conduce­re. Iar la jumătatea lunii oc­tom­brie 2000 a fost destituit, sub mo­tiv că exercitarea funcției l-ar fi „obosit”. Odatăcu Bot au mai fost des­tituiți mai mulți ofițeri cu funcții importante din cadrul Di­recției de Combatere a Crimei Or­ga­ni­za­­te, iar ancheta „afacerii” a fost preluatăde IGP.

Atac la judecă tori

Cauza, odatăajunsăla instanța de judecată, a determinat agresarea judecă toarei Flo­rica Pena, de la Tribunalul Bu­curești, pe masa că reia se afla acest dosar deosebit de complex. Într-o dimineață, ea a fost atacatăde că tre un bărbat chiar pe aleea din fața blocului în care locuia. Transportatăla Spitalul de Urgență, femeia a fost in­ter­natăcu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral și cranio-fa­cial”, plus „traumatism toracic, fără leziuni ale organelor interne”. Ul­terior, Pena a fost înlocuită, iar do­sarul „Portbagajul” a fost pre­luat de alt magistrat.

Misterul din spatele cortinei

Procesul a continuat chiar și în aceste condiții dramatice și s-a în­cheiat prin trimiterea După gratii a grupului de infractori acuzați de ră­pirea lui Răducan. Condamnați în diverse dosare, inclusiv „Portbagajul”, „frații Geamănu” au dis­pă­rut dintre infractorii Capitalei, ca­zați fiind, pentru ani buni, la „Puș­culiță”. Generalul Bot plus alți câțiva polițiști de rang înalt, au dis­părut și ei din M.I. Ceva mai târziu, tot „pe surse”, s-a vehiculat ideea că la baza acestei „afaceri” ar fi stat un război pentru putere, dus între generalii Mircea Bot și Mir­cea Mureșan. Dar poate că astea nu au fost decât niște bârfe.

Finalul a fost la Rm. Vâlcea

Acum, infractorul Mihai Bucurenciu a ajuns în arestul Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea, unde la ora redactării acestui articol este anchetat de un procuror bucureștean și de polițiștii anchetatori ai IGPR. Omul are multe de spus și, la noi, i se face doar „încă lzirea”. Joi dimineața, După transferarea lui în beciul de la IGPR, omul începe „antrenamentul”. Sigur, vor fi multe informațiile pe care le va asigura anchetatorilor, dar se naște o legitimăîntrebare: toate mărturisirile se vor reține în dosar sau se vor da publicității, eliminându-se suspiciunea ce ne spune că în proverbul cu „corb la corb nu-și scoate ochii”?