A luat sfârșit marele eveniment liberal din România, Congresul PNL. Nu am văzut în viața mea un spectacol mai penibil. După părerea mea, nu Crin Antonescu a câștigat alegerile, ci a pierdut că lin Popescu Tăriceanu care a dus PNL în opoziție. Aroganța afișatăpână la paroxism a acestuia a creat un nou președinte, deși, Antonescu nu este nici la genunchiul lui, la capitolul experiențăși cunoștințe. La importantul eveniment politic de care vorbesc, cele mai tari expresii ale Crinului otrăvit, au fost: „Dumnezeu săvăbinecuvânteze” și „Dumnezeu săbinecuvânteze România”, expresii care au provocat rumoare până și în imperiul Răului. Sărecurgi la formule magice în care nici tu nu crezi și care îți sunt străine, ca săimpresionezi prostimea, înseamnă o ipocrizie egalăcu cea cu care se adreseazănevoiașilor noii bolșevici. Delegații la Congresul PNL au înfăptuit un lucru cât se poate de previzibil, l-au mazilit pe Tăriceanu pentru ratarea intrării la guvernare. Cum ar mai fi putut fi mulțumiți baronii din teritoriu cu „Îndărătniceanu” care le-a tras cașcavalul din platou?! Sigur, schimbarea nu este de esență, fiindcă nici nu aveau de unde unul mai breaz, din colecția de nonvalori patente care alcă tuiesc partidul. Dar ceea ce mădezgustăeste că o mulțime din cei care i-au stat alături în guvern sau au mâncat plăcinte de pe urma lui, acum îi întorc spatele lui Tăriceanu, înhamăun cal odihnit la că ruță, părăsindu-l pe cel bătrân și sleit, care nu le mai este de folos. Care poate fi, la urma urmei, diferența între Tăriceanu, care trece la capitolul succese ale guvernelor conduse de el: 5 km de autostradă, 0 lei absorbiți din fondurile UE, deficit bugetar 5,4% – cel mai mare înregistrat în toate țările ce compun UE și Crin Antonescu ce a intrat în Parlament numai pe baza legii electorale pritocităde Pârvulescu – Votalb, dintr-un colegiu în care, câștigă tor de facto, a fost Ionuț Popescu, și care, fiind lider al chiulangiilor în Parlament, se visează Președinte al României? Nu știam de ce are Crin Antonescu privirea aia goală(ca de pește mort), dar acum am aflat: pentru că e visător. Partea proastăe că visează de zeci de ani pe banii noștri în Parlamentul României fără ca vreunul dintre visele lui săne fi folosit la ceva. Crin e un băiat de gașcă și atât. Nu are alonja predecesorului său. Uitându-ne în urmă, vedem însă că noul președinte PNL nu a dat niciodatăsemne de competențăîn vreun domeniu. Ca ministru al Tineretului s-a evidențiat doar prin plete, breton și printr-o dubioasăafacere cu terenuri niciodatăelucidată. Ca parlamentar n-a avut niciun proiect propriu, remarcându-se doar prin numărul uriaș de absențe. A performat doar pe la televiziuni, dar experiența oratorică adăugatătalentului nu i-a fost suficientăpentru a compensa lipsa de consistență. La momentul parlamentar al suspendării lui Traian Băsescu, în fulminantul și delirantul discurs ținut în Legislativul românesc, a spus, între altele, așa, ca istoric ce este: „Churchill, președintele Marii Britanii în vremuri grele”. Nu râdeți! „Istoricul” a confundat America cu Anglia. În noiembrie 2008, Antonescu îl găsea acceptabil pe Dan Voiculescu, ca președinte de Senat. De asemenea, același personaj liberal găsea că PSD e „răul cel mic” în comparație cu alte partide. Anul trecut, el găsea că Ion Iliescu e un rău mai mic decât Traian Băsescu. Și argumenta în acest fel: Iliescu e un „rău pasiv”, iar Băsescu, un „rău activ”. Poate cineva indica o lucrare științifică sau o idee științifică , aparținând „istoricului” Antonescu? Poate indica cineva vreo activitate realăa deputatului Antonescu? Inițiativălegislativă? A fost, cu adevărat, lider de grup, dar, pentru cunoscă tori, încercați săstați de vorbăcu cei care au fost în situația de a-i ține locul, viceliderii de grup. Cunoscă torii știu că a fost, dintotdeauna, un desăvârșit campion al chiulului. Poate cineva indica o idee marca Antonescu, purtând pecetea liberalismului? Ascultați-l cu atenție (dacă puteți face efortul, de exemplu, la ora 20, pe Realitatea TV) și încercați apoi sărecapitulați ce a spus: veți fi înțeles ceva? Are, într-adevăr, un discurs articulat, în care frazele sale sinuoase se închid întotdeauna cu succes, dar nu sunt purtătoare de idei, ci doar de intrigăieftină. L-am ascultat vorbind ore în sir. În final, am înțeles că nu poți săpui baza pe nimic ce vine de la el și că , în general, când vorbește, te amețește, așa cum amețești dacă urmărești prea mult un câine care se învârte pentru a-și prinde coada. Își mai amintește cineva ce a făcut Crinul pentru sportul românesc, pe când era ministru al sportului? Ajungeți în ceață, nu? Nu cred că va trece mult până săvădați seama și dumneavoastrăcă statura sa e departe de cea pe care am aștepta-o de la un președinte PNL. Revenind la „liberalism” vreau săse clarifice asta, pentru că mulți văd în această ideologie o politică de dreapta. Eroare. Liberalismul este o politică de stânga care poate derapa în pro-comunism. Primul stat modern liberal a fost SUA. Dar liberalii clasici americani au derapat în liberali sociali, perpetuând ideea redistribuției de bunuri După nevoi, bla, bla parcă am mai auzit asta cândva. La noi în țară , cred că trenul salvării brandului PNL pentru dreapta românească a plecat de mult din gară. Dreapta s-a unificat. Clar, și fără rest, în PD-L. Degeaba se mai agităastăzi PNL-ul ca fiind port-drapelul dreptei. Cum poți săai asemenea pretenții când ai afinități nedisimulate Față de un partid de stânga, recte PSD, că ruia, de altfel i-a satisfăcut toate poftele cât a fost la guvernare. Sunt puțini cei care mai cred în revenirea PNL din tentaculele oligarhiei petrodolarilor și absorbția PSD. E foarte posibil ca PD-L săîși aleagăun nume nou la congresul din 2010. Acesta va fi, cu adevărat, un nume nou, pentru un partid nou, al secolului XXI, eclipsând brandul PNL. Viitorul PNL este mai degrabăîn mâinile adversarilor. Lucrurile par clare. Pe fundalul trendului bipolarizării spațiului politic românesc, nu este nici în interesul PSD, nici al PD-L sămenținăîn viațăo a treia forțăpolitică majoră. Bipolarismul sistemului politic are avantaje prea mari pentru a fi ratat de potențialii săi beneficiari, atunci când rara oportunitate de a-l impune stăîn stiloul ce schimbăLegea electorală. Iar stiloul este în mâna lor.