Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

A început războiul rece

Deși presa centralăa tras cortina peste evenimentele din Georgia, dorind săsugereze că situația de acolo s-a liniștit, zâmbetul rece cu care a ieșit din biroul lui Putin președintele moldovean Voronin, la Kremlin, sugereazăaltceva. Pericolul nu a trecut și Armata a XIV-a din Transnistria își Continuă instruirea militară, iar pe Marea Neagrăeste îmbulzealămare. O grămadăde nave de război au început săprivească la ce se întâmplăprin Caucaz, întărâtându-i pe „celoveci”. De aceea se naște întrebarea: pe mapamond, se va continua expansiunea rusească sau va începe cea americană? În cazul țărilor din Caucaz, yankeii au fost artizanii unei lovituri de maestru. După ce în etapa precedentăle-au băgat în casa fraierilor de vest-europeni un mort extrem de săltăreț (Kosovo, stat musulman mafiot în inima Europei), ei au obținut un succes politico-diplomatic major în Georgia. Datorităconflictului actual, sistemul bipolar (Est și Vest), existent înainte de 1990, a fost resuscitat. În SUA, un întreg sistem (armata, servicii secrete, sistem politic, industrie de armament, sistem financiar etc), aflat în că dere liberăDupă sfârșitul – presupus – al războiului rece și revenit la viațăodatăcu războiul împotriva terorismului islamic, va fi din nou funcțional pe termen lung. Războiul din Georgia este momentul de cotitură. Scutul antirachetăva avea mânăliberă, instalarea bazelor militare în țările foste comuniste – la fel, Vestul, trezit din dulcea poveste de dragoste cu o ipotetica Rusie democratică se va alinia cu siguranțăîn spatele unchiului Sam. Împingându-i pe gruzini (de fapt pe amărâtul ăla de Saakașvili) sădeclare război indirect Rusiei, americanii s-au asigurat că Gruzia portocalie nu va aluneca în sfera de influențăa Rusiei (așa cum existăpericolul în Ucraina, altățară „portocalie”) și și-au asigurat 100% certitudinea aderării Gruziei la NATO, deci prezența alianței în coasta rușilor în Caucaz. În plus, prin această mișcare, yankeii i-au obligat pe ruși să-și dea definitiv jos masca și să-și arate adevărata Față , pentru optimiștii care se mai îndoiau de intențiile Rusiei. Conteazăprea puțin dacă Saakașvili e agent american, patriot sau doar un dobitoc fără margini. Important e că tipul a făcut, conștient sau nu, jocul SUA. Cu puțin timp înainte de finalul mandatului, Bush (sau mai degrabăconsilierii săi) i-au acordat un sprijin imens lui McCain, candidatul republican la președinție. Erodatăde războaiele din Afganistan și Irak, de scandalurile cu implicarea oamenilor politici și de afaceri republicani în afacerile cu petrol (și nu numai) din Irak, de „afacerea Guantanamo”, de recesiunea economică evidentă(că derea pieței imobiliare, a sistemului de credit imobiliar, situația dezastruoasăa industriei auto american etc., etc), imaginea Partidului Republican era destul de șifonată, în timp ce „Obamamania” devine din ce în ce mai îngrijorătoare pentru republicani. Mutarea strategilor republicani aduce din nou în atenția alegătorilor americani „amenințarea fantomei comunismului”. Pericolul rusesc a fost, în perioada postbelică , un subiect cu mare „succes la public”. După cum spuneam și în editorialul trecut, asistăm la un nou Pearle Harbor sau WTC – 11 septembrie. Americanii trebuie săși-l dorească pe McCain. Mult prea ușor a fost îngenunchiatăGeorgia, iar sprijinul american, israelian sau al statelor UE s-a rezumat numai la timide proteste. Serviciile secrete îl preferăpe McCain și cred că din acest motiv Saakașvili a primit ordin sădeschidăun teatru de război, ca săconvingăalegătorii unchiului Sam că negrul Obama nu are ce că uta la Casa Albă, unde trebuie săse instaleze un războinic, un general, veteran al războiului din Vietnam. McCain este garantul implică rii Americii în rezolvarea acestei situații de criză. Omul are ideile sale, are credințele sale adânc înrădăcinate de educația profund americanăprimită. SUA i-a întins o capcanălui Putin prin exercițiul naval Brimstone din oceanul Atlantic, un fel de repetiție generalăa invadării Iranului. La el au participat două divizii compuse din cele mai mari portavioane, distrugătoare, fregate, nave de desant și transport pe care erau îmbarcate forțe ale Corpului 1 Infanterie Marina. că rora li s-au alăturat un portavion britanic, trupe ale infanteriei marine regale și un submarin francez. această diversiune strategică i-a făcut pe ruși sătrateze cu ușurințăconcentrarea trupelor georgiene la granița cu Osetia de Sud. Acum, Saakașvili recunoaște că rolul său a fost acela de a ataca Osetia și de a opune rezistențărușilor 3 zile, timp în care gruparea navalăNATO urma săajungăîn Marea Neagrăși săintervinăîn sprijinul Georgiei. NATO, UE și OSCE erau la curent cu planul respectiv. până una alta, rușii au avut în Putin un super-expert, element care lipsește administrației SUA și armata lor a încercuit în 48 de ore armata georgianăși au securizat litoralul Mării Negre, astfel că etapa a 2-a, cea cu realizarea unui cap de pod în portul Poti, pe unde săfie introdus desantul maritim american, a că zut. La toate acestea trebuie amintit că , doar cu o săptămâna înaintea lansării operațiunilor de anexare a Georgiei, Rusia a ce­dat discret Chinei teritoriile contestate și care, în 1969, constituiserămiza unui răz­boi între cele două țări. În acest caz, patrioții ruși de serviciu, gata oricând sărevendice teritorii ale țărilor vecine, n-au avut glas. Concluzia e simplă: Rusia îi pân­­dește cu furia ei pe occidentali și țările care se îndreaptăspre Europa și Sta­tele Unite. Ea se pretinde încercuităde NATO, dar nu se îngrijoreazădeloc pentru „sfera ei de influență” în fața unei Chine agresive, dinamice și periculoase. Lucrul pe care Rusia îl urăște și de care se teme e libertatea. Saakașvili a că zut în capcană? Nu, pentru că nu avea de ales. Rușii ar fi intrat mai devreme sau mai târziu în Georgia, așa cum s-a întâmplat și în Cecenia, în au­gust 1999. Preparativele de război erau în desfășurare în­că din luna aprilie. Saakașvili știa toate aceste lucruri. Cele două armate s-au luptat în Tinvali timp de două zile. Armata rusăa fost surprinsăde re­zis­ten­ța georgienilor și a trimis aviația ca sătermine treaba. La ordinul lui Saakașvili, georgienii s-au retras. Contrar a ceea ce se spune, ei au putut salva cele mai impor­tan­te resurse umane și materiale. Concluzia pe care am tras-o este că Rusia va fi cea care va pierde pe termen mediu, lung și foarte lung, că e punctul de la care se va schimba întreaga strategie de politică externăa UE și că Georgia și Ucraina vor primi imediat undăverde pentru a intra în NATO. Iar Turcia va fi primită în UE!