De la începuturi și până la numărul 711
ANIVERSARE. În spatele brandului VOCEA VÂLCII, stăo muncă asiduă, o mare efervescențăși infuzie de optimism, dar și nume de ziariști ambițioși care nu au precupețit niciun efort spre afirmarea lui. Oameni care trăiesc prin ziar, iar ziarul prin ei. Împreunăsunt o echipă, statornică , maturăcare va avea întotdeauna ceva de spus, ceva de arătat, de demonstrat În urmăcu 10 ani, ne întrebam cum va fi când din 1 vom face 10. N-a trecut mult și am aflat. Apoi, în mod firesc, ne-am imaginat cum va fi când se va ajunge la 100 de ani, dar obiectivul este atât de îndepărtat, încât am renunțat sămai facem supoziții. Acum încercă m săne aducem aminte ce-am făcut în atâta timp de existențăși retrospectiva asta e al dracului de greu de realizat. Ca de fiecare datăcând e vorba de ceva drag
VOCEA VÂLCII
office@voceavalcii.ro
Existența bisăptămânalului Vocea Vâlcii nu mai este o himeră. Povestea a început într-o iarnăaparent obișnuităcare nu anunța nimic spectaculos în monotona ei desfășurare. Câțiva tineri entuziaști, care mai lucraserăla un cotidian local, coordonați de redactorul șef al noii publicații, doreau săfacă o altfel de presă în Vâlcea și, din această dorință, s-a născut VOCEA VÂLCII. Data de 14 decembrie 1998, este o datăde referință, pentru noi și publicul cititor, fiind data realăde lansarea pe piațăa ziarului care i-a speriat pe mulți. Îinta lui proiectată, „lupta împotriva corupției”, a dat și dăfiori și spaime celor care se știu cuprinși în acestăcategorie. Deconspirarea abuzurilor lor devenise doar o problemăde timp. În unul din primele editoriale ce a văzut aici lumina tiparului, redactorul șef Romeo Popescu, spunea: „VOCEA VÂLCII este un vis, o poveste devenitărepede realitate unde, o mânăde oameni fac ce fac și reușesc săpunăla dispoziția opiniei publice un ziar decent, combativ și apreciat. Pentru unii ei este un blestem, pentru alții un balsam. Pentru mine, e un fel de a fi, e curajul, provocarea și satisfacția de a scrie adevărul. Iar pentru cititori, cred că este scânteia de speranțăcare pâlpâie înainte de a se aprinde focul.”
Început abrupt
Ziarul nostru a început destul de abrupt, lăsând mănușile de catifea și amabilitățile în seama altora, printr-o radiografiere a suspiciunilor de ilegalități comise de Anton Mițaru, pe vremea aceea președintele Consiliului Județean Vâlcea. După apariția articolului critic, spiritele s-au încins repede, fapt demonstrat de întrebările venite din partea cunoscuților: „Ce-aveți, măi, cu Mițaru?”, „Al cui e, de fapt, ziarul ăsta?” și „Cine vădăbani?” Credem că , între timp, nelămuriții de atunci s-au dumirit că n-avem nimic (în comun) cu Mițaru, că ziarul e al județului, al oamenilor cinstiți de aici și tot ei, prin cumpărare, ne asigurăveniturile fiecă rei luni. Apoi, devenind și mai combativi, ne-am mai „interesat” și de fostul șef al SRI Vâlcea, Viorel Îibuleac, care, prin firmele soției sale, dăduse o țeapăde 1 miliard de lei vechi (în anul de grație 1998) Combinatului chimic „Oltchim”. „Dați banii înapoi” a fost îndemnul pe care i l-a adresat ziaristul Romeo Popescu, prin intermediul ziarului, acestui conducă tor-afacerist. Supus oprobriului public i-a dat, dar ne-a chemat și pe noi în judecată. A fost greu, dar l-am învins!
Pe nesimțite, anii treceau, la fel cum și ziarului îi creștea tirajul, iar nouăne creștea inima în piept de bucurie și mândrie. La negativ, între timp, ne-am ” specializat ” în consumul abuziv de țigări, cafele și covrigi, care au devenit produse de bazăpentru niște oameni ce-și găseau cu greu timp sădoarmă, să-și viziteze părinții, copiii sau iubirile, mai preocupați de faptul că aveau multe lucruri grave de semnalat despre problema alunecă rilor de teren de la Ocnele Mari, care au înghițit sate întregi, și disfuncționalitățile Casei Naționale de Pensii, despre o femeie care a trăit în două secole și a sfârșit uitatăde rude și societate, despre copiii străzii, despre traficanți de carne vie, consum de droguri, trafic de armament etc.
Credința noastră
Ne-am ales cu critici acerbe și înjurături supărătoare, pentru că am reflectat în paginile ziarului acțiunile greșite ale unor prelați ortodocși din județ, despre subiectivism în numirea preoților la parohii și încă lcarea legiurilor BOR. Demarând campania „Săfaci ce zice popa, nu ce face popa”, a fost pusăpe jar întreaga conducere a Episcopiei Râmnicului. Am văzut, pe parcursul investigațiilor noastre prin județ, mulți preoți pentru care avariția, goana După bani și După alte foloase necuvenite au devenit principalele scopuri ale preoției. Am scris despre „afacerile” preoțești, despre directorul de la seminarul Teologic, din Rm. Vâlcea, Nicolae Bălașa, pe care l-a văzut o țară întreagăcum a „făcut pact cu diavolul” acceptând nemeritat, drept mită, două găini, o sticlăde băuturăfinăși două milioane lei și despre mulți alți slujitori ai Domnului care au că lcat strâmb, care s-au îmbogățit peste măsurăși care au uitat de cele sfinte.
Nu e vina noastrăcă , uneori, în umbra crucii, zâmbește Diavolul, că terenul pe care a fost construit complexul INTEREX a fost al Episcopiei și acum ancheteazăDNA-ul vânzarea lui, că existăun nepotism al sutanei ortodoxe și că se duce un război nedemn pentru ocuparea lăcașurilor de spiritualitate și cult.
Și-am mai scris despre frumusețea vechilor biserici și mânăstiri de lemn din Vâlcea, despre biserica de la Stănești, unde este îngropat Stroe Buzescu, pentru care am făcut un apel la autorități sănu o lase de izbeliște, despre lăcașurile de cult ridicate de înaintașii noștri, de care, din păcate, nu prea știm săavem grijă. Așa am crezut noi ca e bine
Sănătatea, o problemă
Ne-am făcut „prieteni” și în sistemul de sănătate. Nici nu se putea altfel, După materialele despre reforma din sistemul românesc de sănătate, care calcă pe cadavre, despre neputința diriguitorilor de a rezolva criza, despre stomatologii care ignorăcontractele semnate cu CAS ș.a. Dar cea mai importantăacțiune jurnalistică a fost campania de presă dusăîmpotriva unor medici inconștienți, din cauza că rora, o tânărăde 20 ani, Luiza Ciurezeanu, a murit. Am scris despre acest caz timp de 2 ani de zile, ediție de ediție, pânăcând cei 7 medici, în special cei de la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului județean, au fost sancționați. Dacă stăm strâmb săjudecă m drept, doctorii au plătit prea puțin pentru o viațăpierdutăde om, pentru că , orice s-ar mai întâmpla, tânăra de 20 ani nu mai învie.
Timpul ne-a dat dreptate!
Am intrat și în „grațiile” unor politicieni, majoritatea din PNL, pentru că am scris despre nedreptatea făcutăprimarului Gutău, pentru că am cerut ca acesta sănu mai fie ținut închis atâta timp cât împotriva lui nu existăprobe de culpabilizare. Timp de 4 luni de zile, am prezentat, ediție de ediție, cât de subțiri erau acuzațiile ce i se aduceau edilului nostru și pentru asta, oameni ai Puterii guvernante și cei care au complotat scoaterea primarului din viața publică , ne-au hăituit, ne-au insultat și persecutat. Pentru că am susținut, cu argumente, nevinovăția unui OM, am avut de pătimit. Liberalii din județ, care credeau că odatăcu arestarea edilului vor trage spuza pe turta lor și vor putea pune mâna pe municipiul reședințăde județ, s-au răzbunat. O răzbunare politică , pusăla cale de deputatul liberal Emilian Frâncu, a creat administratorului firmei editoare infarct și supărări continui. Astfel, firma noastrăeditoare a fost amendatăcu suma record de 3 miliarde lei vechi pentru indisciplinăîn construcții. Ne judecă m de doi ani de zile cu Inspectoratul Județean în Construcții, condus de cel mai josnic, cel mai tupeist și mare escroc al județului care ne-a aplicat ilegal și netemeinic o amendăde 3 miliarde ROL și vom dovedi că dreptatea este de partea noastră. Au fost voci care ne-au acuzat că suntem subiectivi și că s-ar putea săgreșim. Pânăacum, timpul ne-a dat, însă, dreptate. Primarului Gutău i s-a demonstrat nevinovăția, iar ultima sentințăjudecă torească din dosarul său a notat că în ceea ce-l privește pe primar nu existăfapta de luare de mită, După cum am susținut și noi vehement.