18 asociaţii de vânătoare îşi dispută recolta ieşită în cătarea puştii
Vânătoarea, privită ca sport, a atras în ultimele decenii câteva mii de străini veniţi în judeţul Vâlcea. Câţiva dintre aceştia sunt chiar nume celebre din elita afacerii sau a sportului european, Massimo Moratti, fostul patron de la clubul sportiv italian Inter Milano, de exemplu, vizitator anual al pădurilor din zona Cernişoarei pentru mirajul pândei la cocoş de munte. Moratti preferă însă vizitele anonime, de plata taxei de vânătoare şi de cazarea acestuia ocupându-se prietenul acestuia Giovani Becali. Dincolo de VIP-urile care practică un sport oarecum elitist, în căutarea vânatului mare: cerb, mistreţ, căprioară sau misteriosul cocoş de munte, pădurile şi câmpurile Vâlcii sunt cutreierate nestingherit şi de braconieri, paznicii de vânătoare ale celor 18 asociaţii de profil lăsându-i pe aceştia să cutreiere în voie fondurile de vânătoare.
Doar două cazuri oficiale de braconaj
În ultimele 12 luni, în Vâlcea, doar două cazuri de braconaj sunt recunoscute oficial la nivelul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare. „Avem un caz înregistrat anul trecut pe fondul administrat de AVPS Băniceana, spre zona Padina şi un altul pe AVPS Prai, în zona Băile Olăneşti. În rest nu ni s-a reclamat nimic de la celelalte asociaţii de vânătoare”, explică Constantin Bulacu, jurist ITRSV. Pe de altă parte, vânătorii cu acte în regulă şi paznicii de vânătoare de pe diverse fonduri se plâng de invazia tot mai densă a unor personalităţi locale care, fără nicio jenă, se dedau la acte de braconaj prin pădurile din nordul Vâlcii. „Asociaţia Cinegetica, din Malaia, este braconată şi parabraconată. Am participat la o partidă de vânătoare în 2013 unde nu ne-au asigurat un paznic de vânătoare care să ne însoţească. În cele câteva standuri pe care le-am găsit amenajate am pândit ore în şir până la apariţia unui exemplar regulamentar. Când să tragă un vânător din grupul nostru am auzit o împuşcătură şi am văzut animalul doborât. După o altă jumătate de oră a apărut şi braconierul. Lucrează în învăţământ şi este un personaj foarte cunoscut în oraş. Bineînţeles că nu avea niciun fel de autorizaţie sau vreo taxă plătită”, a comentat unul dintre vânătorii sportivi din Vâlcea. AVPS Cinegetica este păstorită de inginerul silvic Daniel Nicolaescu, iar situaţia financiară a acesteia este mai mult decât precară, în ciuda celor trei fonduri de vânătoare deţinute pe Valea Lotrului. „Păi, ce să vă spun, noi am vrea să plecăm. Se stabilesc cotele de vânat, şi vorbim de vânat mare, dar în afara unor străini aduşi cu forme legale şi a unor pasionaţi de vânătoare din Vâlcea nu ştie nimeni cine vânează în fondurile noastre. Nu avem maşină de teren pentru a ajunge în zonele greu accesibile. Salarii nu am mai văzut de vreo 7 luni. Nici măcar programele obligatorii de investiţii în fondul de vânătoare nu se respectă: standuri, foişoare, hrănitori sau hrănirea animalelor. Nouă ni se spune că suntem pe minus financiar”, mărturiseşte sub protecţia anonimatului, un paznic de vânătoare din Brezoi. Omul nu exclude ca inclusiv colegii săi să se dedea la braconaj, în condiţiile în care nu-şi văd salariile cu lunile.
AJVPS şi Direcţia Silvică, ceva mai responsabile
În alte asociaţii de profil au apărut nume destul de grele din sectorul economic în postura de preşedinţi ai acestora. Dinel Boromiz conduce AVPS Boia, în ţara Loviştei, cu două fonduri de vânătoare. Partea administrată sub directa observaţie a familiei Boromiz este considerată şi una dintre cele mai importante din România din punct de vedere al genofondului existent în acel areal. Cel puţin pe zona care se învecinează cu Parcul Naţional Cozia, zona este destul de bine păzită de către rangeri şi jandarmi, în unele locuri fiind instalate, pentru monitorizare inclusiv camere de luat vederi în infraroşu. Chiar dacă nu s-a obosit să cumpere o maşină de teren pentru transportul hranei animalelor, Dinel Boromiz împrumută discret dar destul de des jeep-ul primarului din Ioneşti pentru săvârşirea acestor operaţiuni. În zona Govora, unul dintre acţionarii Porsche Leasing, Eduard Deaconu conduce de asemenea o asociaţie de vânătoare pe fondul căreia îşi invită din când în când partenerii de afaceri. La vechii gestionari ai fondurilor de vânătoare Direcţia Silvică şi AJVPS Vâlcea lucrurile par să stea mult mai bine. „Fondurile noastre au ieşit pe profit, dar încă nu am centralizat toate datele din teren. Nu am avut cazuri de braconaj raportate. Am investit de-a lungul timpului şi în fabrica de hrană granulată de la Brezoi şi am deschide curând şi într-o cameră frigorifică pe zona Drăgăşani, unde clienţii noştri pot păstra recolta unei partide de vânătoare. Avem şi noi nume mari venite la vânătoare: Rafael Saligni Nino vine de obicei la urs, Cosmin Predoiu, fratele lui Cătălin Predoiu vine de asemenea destul de des pe fondurile administrate de noi”, explică Adrian Iosif, specialist în domeniul cinegetic din cadrul DS Vâlcea.
Vânătoarea la laţ, „sportul” săracilor
Speciile mici de vânat sunt însă decimate fără milă pe fondurile de vânătoare din Voineasa, Malaia, Câineni, Lungeşti, Alunu, Stăneşti, Sineşti, Berbeşti, Bărbăteşti, Pietrari şi Goranu. Braconierii folosesc laţuri de sârmă, la o singură deplasare în pădure aceşti putând întinde până la 30 de laţuri. În lipsa unei legislaţii ferme, aceştia ies basma curată din întâlnirile cu paznicii de vânătoare, motivând doar că transportă o rolă de sârmă prin pădure.