Liberalii care conduc Consiliului Judeţean Vâlcea în acest moment, i-au pus gând rău directorului (tot liberal) Nicolae Badea, pe care vor să-l schimbe din fruntea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea. Pare-se că lui Buican i s-a pus pata pe Badea în momentul în care acesta, sătul de dictatura deputatului în PNL, a devenit unul dintre apropiaţii senatorului Niţu, cu care Buican, până mai de curând era la cuţite.
Nu vă închipuiţi totuşi că Buican nu mai poate acum de dragul lui Niţu, că nu este cazul. Însă, Buican este un politician uns cu toate alifiile şi mai este şi lipsit de scrupule. În momentul în care a înţeles că îşi pune partidul în cap dacă Niţu pleacă de la PNL, jucătorul politic Buican a făcut mutarea care trebuia… un pas în spate necesar unităţii partidului.
Revenind la situaţia directorului general Nicolae Badea, acesta nu este chiar uşor de schimbat şi se pare că nici auditurile trimise de la CJ Vâlcea, pe ultimii 10 ani, nu-l ajută prea mult pe preşedintele interimar Păsat, cel care-i execută orbeşte ordinele lui Buican, pentru a produce schimbarea atât de mult dorită de El lider Maximo.
Ca atare, Păsat aplică politica paşilor mărunţi şi promovează o foarte apropiată de-a lui Buican în funcţia de Director executiv adjunct economic, cu de la sine putere, având posibilitatea să propună această avansare… temporară timp de 6 luni.
Este vorba despre doamna Florea Lucia Camelia, inspector, gradul profesional superior, al cărei soţ este unul dintre apropiaţii lui Buican, care, după şedinţa Consiliului Judeţean Vâlcea din data de 23 octombrie va fi director executiv adjunct economic al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea.
Astfel, la propunerea preşedintelui interimar Gheorghe Păsat, consilierii judeţeni trebuie să voteze numirea doamnei Florea în funcţia temporară începând cu data de 2 noiembrie 2015. Ţinând cont că deocamdată liberalii au 16 voturi în CJ, hotărârea va trece fără probleme, iar Buican va avea „spionul” ideal, cocoţat direct în conducerea Direcţiei.
SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită de cizmari și de cojocari) formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ața prin ele. 2. (Reg.) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula.