EŞUARE. Anunţat cu surle şi trâmbiţe ca revirimentul staţiunii Călimăneşti, iată că Mirajul Oltului s-a săvârşit din viaţă înainte de a se naşte. Semnături, poze, pupături, Udrea, Boc, Amuzan, o cohortă de diaconi precuvincioşi ai turismului au fost decapitaţi de veterinarul de profesie primar. Nu se mai face „mirajul”. Sau pe aici nu se trece, sau n-avem bani, dar iubirea de moşie e un zid, exact cum arată majoritatea hotelurilor din staţiunea de lângă Jiblea veche. Adică ziduri colorate de ar crăpa de invidie berlinezii că nu au avut un asemenea zid prin mijlocul celebrului oraş.
Călimăneştiul lui Mircea, nu Nadolu şi nici Gutău, Călimăneştiul urmaşilor lui Amuzan rămâne astfel pe mai departe o staţiune plină de turişti cu maşini cu număr de Vâlcea sau pripăşiţi pensionari pentru care micul de la han, kitschul de la tarabă şi parizerul din galantar sunt minuni ale capitalismului de Vâlcea. În orice caz, Căciulata rămâne al doilea oraş din judeţ care are un cartier numit „Ostroveni”, precum şi reşedinţa de „giudeţu”, pentru că altfel, cum s-ar putea numi acel cvartal de blocuri văruite ţipător, poreclite hoteluri – Cozia, Oltul şi Căciulata? Acestea ar putea fi numite exact ca în Ostroveniul de Râmnic cu A-uri, B-uri, semănând identic la nivel de balcoane din sticlă. Ba, să ne fie cu iertare sunt câteva A-uri care arată cu mult mai bine decât cele trei răgă… pardon, bijuterii…căciulatiste.
Aşadar, aqualandul lui Amuzan, despre care fostul edil ne-a vorbit de zece ani, s-a dus pe apa Oltului. Motivul veterinarului de profesie primar este că nu sunt bani de cofinanţare, adică vreo câteva milioane bune de euroi, reprezentând 50% din proiect. Cu alte cuvinte, turistul care se împiedică din întâmplare pe Valea Oltului la Călimăneşti, îndrăgostit cu ora de vreo fată nevinovată de la marginea drumului, va rămâne să se bucure cam de acelaşi bazine sulfuroase vechi, genul „amintirilor din epoca de aur”. Din păcate, cu toate încercările, reuşite de altfel, ale unor mici întreprinzători privaţi, staţiunea Călimăneştiului a rămas captivă propriului trecut. Trotuare făcute praf, unele palate în conservare, aleea geniului aia de pe sus s-a oprit din execuţie, din nu ştim ce motive, înainte de a se termina… un bazar grotesc la Căciulata, un alt bazar la Cozia cu chinezării, trei cârciumi mai răsărite. Şi evident multe fete de popas, tradiţionalul TTVO (Târgul T*ârfelor de pe Valea Oltului) care ar putea fi organizat la outletul Oltexpo. Oricât ne-am încorda noi muşchii şi tiroida noastră de olteni mai răsăriţi, din „ceva”… natural şi maroniu, bici nu se poate face. Călimăneştiul nu va prinde din urmă Sinaia, Buştenii sau Predealul, oricâte outleturi sau inleturi am cultiva pe terenul agricol de la Seaca. De ce? Pentru simplul motiv că hotelierii s-au obişnuit cu ideea că materia primă în turism sunt obeza de Ialomiţa şi pensionarul proletar de Giurgiu, fost strungar la IMGB. Aceia care mâncă două roşii şi un parizer pe lângă ouă fierte la termoplonjon în balconul vopsit roşiatic al unui, să zicem… hotel. Ce înseamnă asta? Că nu există marketing, subvenţionaţii dacă nu pică, cad. Şi ăştia sunt fără pretenţii. Ele sunt deja ofilite (stilul şunci, burtă şi sâni lăsaţi), iar ei sunt casaţi, pasionaţi de table şi de training. Cu asemenea turism ieftin, Căciulata va avea pe mai departe un buget sărac şi nu-şi va permite niciodată să aspire la un top resort. Există doar o singură soluţie… trotil. Altfel spus, Mirajam-aş şi n-am cui, Mirajam-aş Oltului, Oltului Florinelului. La veterinarul sărac, nici fondurile nu trag, chiar dacă se face liberal…
VLAD SOARE