De mai bine de 24 ani, Sonia Iorga și-a început activitatea de asistent social într-o școală specială, a continuat până în ziua de astăzi la Spitalul Județean de Urgență și voluntar la Asociația Copii fără Copilărie din județul Vâlcea. Spune că a avut parte de multe satisfacții profesionale, multe piedici, multe provocări, multe refuzuri, neîncredere, dar „Am învățat să mă descurc în întuneric când alții mi-au stins lumina! Pentru cei care se mai agață de o speranță și cred că pot face diferența în viața lor, pentru ei, doar pentru ei, o să lupt, până la ultima răsuflare!”.
• Reporter: Ce înseamnă pentru tine a fi asistent social?
• Sonia Iorga: Dostoievski spunea că „Sărăcia nu este un viciu; în sărăcie, încă mai păstrăm noblețea sentimentelor înnăscute”. Sunt recunoscătoare zilnic sorții pentru că m-a dus spre profesia aceasta care-mi oferă șansa de a da o mână de ajutor în schimbarea unor destine! Mi se par fantastici oamenii în potențialul lor de a evolua și nu mă satur în a le privi zâmbetul confirmării că nu sunt singuri pe lume, că fiecare viață contează! Și, da, mă conving permanent de această noblețe ce stă în destinul unui copil care-și depășeste condiția.
• Rep.: Cum definești tu asistența socială?
• S. I.: Port cu recunoștință în suflet o definiție a celor ce profesează ca asistenți sociali, definiție ce-mi reamintește menirea noastră – „soldați necunoscuți ai științelor sociale!”. Este o luptă! Este un război dus împotriva sărăciei, neputinței, neșansei, lipsei de cultură, bolii, nedreptății! Este o luptă pentru omenire, pentru viitorul nostru ca ființe superioare pe care nu avem dreptul s-o pierdem!
• Rep.: Unde crezi că se îndreaptă în următorii cinci ani asistența socială?
• S. I.: Aș vrea ca în cinci ani să vorbim de o profesie rămasă fără obiectul muncii! De o profesie care să nu-și mai găsească sensul! Însă viitorul arată așa cum arată, nu pentru că lumea a luat-o razna ci pentru că devenim tot mai conștienți de nivelul problemelor pe timp ce le trăim și ne dăm silința să le găsim rezolvare. Va fi nevoie de și mai mulți „soldați” pentru că situația economico-politică va destabiliza mai tare echilibrul și așa precar!
• Rep.: Dacă ar fi să propui trei priorităţi în domeniul asistenței sociale pentru anul 2023, care ar fi?
• S. I.: În primul rând aș investi mai multă energie pentru factorul educație! Problemele se cer abordate la un nivel superior celui la care au fost generate și este imposibil să facem asta fără a crește nivelul de cultură.
În al doilea rând aș propune gândirea unor programe clare care să acopere nevoi ample de viață și care să aibă obiective precise.
Apoi, chiar dacă nu aparțin domeniului asistenței sociale, aș implica activ instituțiile statului în susținerea activității asistenților nostri. Dacă înțelegem că nu oamenii au o problemă cu sărăcia, cu incultura, cu inegalitatea de șansă ci noi toți avem o problemă în a ne clădi un viitor admirabil, probabil că frontul nostru de luptă ar arăta altfel.
• Rep.: Ce mesaj le transmiți asistenţilor sociali şi viitorilor asistenţi sociali?
• S. I.: Vreau să le spun, poate mai cu seamă, celor ce-și îndreaptă pașii spre această profesie, că este departe de-a o putea numi profesie! E un mod de viață cu care va trebui să înveți să trăiești pentru că te va coborî atât de jos încât vei simți cum te rupi în bucăți, însă, pe aripile lor, copiii aceștia te vor ridica atât de sus cum nu e dat unui biet lut să se ridice vreodată! Faceți-o și pentru cădere și pentru ridicare pentru că-n spatele lor stau suflete care au cele mai minunate zâmbete! Au zâmbete de înger!
Donează 2 euro la numărul de sms 8834 pentru campania „Vreau să scriu dar n-am condei”, inițiată de către Asociația Copii fără copilărie din județul Vâlcea!