Omul care sfidează criza

• Afacere de succes la Mateeşti Un întreprinzător privat din Mateeşti sfidează criza şi contribuie din plin la diminuarea şomajului din comună. Cu forţa de muncă locală a pus pe picioare o făbricuţă de mobilă în care prelucrează doar lemn de stejar, iar întreaga producţie merge la export. Predominant în Anglia. Alexe Valerian este tâmplar din tată-n fiu şi iubeşte mult lemnul. În anii ’90 când fabricile de mobilă din judeţul Vâlcea au fost închise, el nu a renunţat la meserie. Într-un atelier improvizat în curtea casei a început să lucreze mobilă de lux sculptată manual. Piaţa nu fusese invadată de pal,  iar lemnul era apreciat. Decizia de a deschide o fabrică a luat-o în 1999 în urma unei vizite în Germania când a văzut pentru prima dată ce înseamnă tocăria din lemn stratificat pe care se monta geam termopan. „Am cumpărat o fereastră mică şi am adus-o acasă. Am desfăcut-o bucată cu bucată să văd tehnologia de fabricaţie. În scurt timp am început să fac şi eu tocărie din lemn stratificat, cred că am fost  primul care a adus tehnologia germană în România” – îşi aminteşte Alexe Valerian. La început, producţia era livrată în totalitate în ţară, apoi în 2002 a apărut primul contract cu o firmă din Anglia care cerea tocărie pentru case vechi cu ziduri groase de peste un metru. “Fac totul numai la comandă, nu sunt adeptul producţiei de serie, mă plictisesc, doar lucru la comandă mă ţine viu. Anglia este pentru mine o piaţă foarte bună, dar care te şi obligă. Calitatea, preţul, termenul de livrare respectat, aceştia sunt factorii care mă menţin pe piaţă. O piaţă externă se câştigă şi se menţine foarte greu”, susţine  omul de afaceri. Omul de afaceri este curtat şi de alte state, inclusiv SUA, însă refuză contractele pentru că deocamdată englezii sunt foarte serioşi şi îi achiziţionează întreaga producţie. Cu ajutorul fondurilor europene, peste două milioane de euro, a amenajat o fabrică pe câţiva mii de metri pătraţi. Deţine instalaţii digitale de uscare a lemnului, gatere şi absolut toate utilajele necesare producerii uşilor şi ferestrelor din lemn stratificat. Nu ştie ce este aceea criză financiară, însă se confruntă adesea cu o criză a forţei de muncă. “Nu găsesc oameni calificaţi, tâmplari buni. Şcolile nu mai produc meseriaşi adevăraţi. Sunt nevoit să-i şcolesc pe banii mei şi după ce l-ai format îţi pleacă”, spune  Alexe Valerian. În prezent, în fabrică, lucrează 60 de oameni, toţi localnici pe care i-a trimis la cursuri de specializare în industria prelucrării lemnului. “Am 26 de ani şi lucrez în fabrică de cinci ani. Când am venit aici nu aveam nicio treabă cu această meserie. Nu ştiam să fac nimic. Patronul m-a trimis la cursuri şi acum ştiu să fac absolut orice mi se cere. La ţară este greu să îţi găseşti loc de muncă, în afară de baruri nu există altceva. Pentru mine este important că am învăţat o meserie, că sunt calificat şi că am un salariu bun”, susţine Ioan G., angajat. “Fabrica de mobilă este o mină de aur aici la ţară, ne-a scos din sărăcie. Lucrez de patru ani şi am reuşit să învăţ tot ce se putea învăţa. Este mare lucru să fii calificat într-o meserie”, consideră Maria, o angajată  de 42 de ani. Din cauza costurilor foarte mari fabrica lucrează mobilă de lux doar la comandă, iar producţia este axată pe uşi şi ferestre din lemn stratificat. Cifra de afaceri este în medie de 65.000 de lire pe lună. În primăvara anului viitor societatea se va extinde. Pe bani europeni, peste 400.000 de lei, se va deschide o nouă hală de producţie. Forţa de muncă a fost recrutată tot din rândul localnicilor, peste 30 de persoane sunt deja trimise la cursuri de specializare. • CODRUŢA ALEXANDRU