Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Birocraţia sfidează logica şi bunul-simţ

O legislaţie care nu ţine de multe ori cont de realitatea din teren, de logică şi de nevoile cetăţeanului, dar şi o rigiditate a anumitor funcţionari care consideră că plimbând toată ziua dosare şi hârtii îşi justifică salariul şi „utilitatea” locului de muncă au transformat într-un calvar viaţa multor cetăţeni. Vom da câteva exemple din Vâlcea, dar ele sunt probabil mult mai multe şi valabile peste tot.

 Multor cetăţeni le expiră valabilitatea cărţii de identitate. Se duc la Biroul de evidenţa populaţiei prezentând cartea de identitate şi solicitând eliberarea alteia. În mod logic locul şi data naşterii unui om precum şi CNP rămân neschimbate. Funcţionarii nu ar avea decât să le copieze datele de pe cartea ce expiră verificând eventual dacă domiciliul solicitantului este acelaşi. Aş! De unde! Păi îţi cer o grămadă de acte inutile. Printre care: certificatul de naştere în original. Nu acceptă nici măcar o copie legalizată de notariat. Dacă nu ai originalul trebuie să te duci în localitatea unde te-ai născut şi să scoţi un duplicat. Adică timp pierdut şi cheltuieli inutile. Apoi, dacă eşti divorţat, îţi cer în original hotărârea de divorţ. Deşi nicăieri pe cartea de identitate nu este menţionat că eşti căsătorit, divorţat, burlac sau văduv. În cazul în care nu ai originalul va trebui să te duci la judecătoria unde s-a pronunţat divorţul, să achiţi o taxă de eliberare a unei copii autentificate, să faci o cerere să aştepţi o perioadă de timp care poate merge până la câteva zile, să achiţi o taxă de timbru la fiscul din zonă. Dacă cumva eşti vâlcean dar ai divorţat în Deva, Tulcea, Satu Mare etc. eşti pierdut. Te vor costa zile de alergături şi multe milioane de lei să obţii o simplă carte de identitate. Bineînţeles că funcţionarul ar putea renunţa la pretenţia absurdă de a vedea el originalul certificatului şi a unei hotărâri de divorţ. Nu îi foloseşte la nimic. Nu foloseşte nici statului, nici administraţiei. E o solicitare inutilă şi duce doar la pierdere de timp, la stresarea persoanei care are nevoie de carte de identitate şi la cheltuieli inutile angajate de aceasta. Funcţionarii spun că aşa prevede legea! Cei care au făcut legea nu  au verificat însă utilitatea existenţei acestor documente la o simplă schimbare a unei cărţi de identitate.

Un alt exemplu de birocraţie inutilă este cel legat de acordarea subvenţiei pentru ajutorul la încălzire. În mod normal cei care solicită acest ajutor au o situaţie materială de neinvidiat. În loc să fie ajutaţi de autorităţi sunt puşi pe alergătură şi uneori pe cheltuieli inutile. Poţi să nu ai nici un venit. Adică să câştigi zero lei. După ce vei fi obligat să parcurgi cu atenţie mai multe file ale unui formular în care ţi se cer sute de informaţii legate de persoana ta, de bunuri deţinute, de persoanele aflate în întreţinere sau domiciliate în aceiaşi locuinţă cu tine (numai numărul de la încălţăminte nu ţi se mai cere!) va trebui să faci rost şi de fel de fel de acte inutile. Ca de exemplu copie de pe actul de proprietate al locuinţei pentru care se solicită ajutor d e încălzire. În mod logic nici nu contează cine este proprietarul locuinţei. Dacă locuieşti în acea locuinţă, nu ai venituri ai dreptul legal la subvenţie la plata încălzirii. Dacă cumva nu eşti tu proprietarul ţi se va solicita un act notarial prin care proprietarul de drept al locuinţei te împuterniceşte pe tine chiriaş, sau copil, părinte, al acestuia sau indiferent cine eşti să beneficiezi de acest ajutor. Iar un act notarial costă. Şi taxe notariale dar şi timp. Trebuie să te duci cu proprietarul în acelaşi timp la un notar, eventual să stai la cozi, să xeroxezi acte de proprietate acte de identitate etc. Să faci fel de fel de cheltuieli inutile când tu de fapt eşti strâmtorat cu banii, eşti în alergătură după un loc d muncă eşti o persoană cu copii mici de care trebuie să ai grijă sau eşti un bătrân bolnav cu pensie mizeră. Birocraţie inutilă găseşti însă peste tot : la OPC, la ITM, la Casa de Pensii, la Handicapaţi, la centre de Plasament, la Finanţe, la Trezorerie, la CAS, la CEZ, la gaze, la Poşta Română. Peste tot există ori o legislaţie care necesită modificări, ori funcţionari inflexibili şi rigizi. Câteodată le găsim pe ambele în doar câţiva metri pătraţi.

RADU DUMITRESCU