Ajunul Crăciunului, sărbătorit pe 24 decembrie, ocupă un loc central în calendarul creștin, fiind dedicat pregătirilor finale pentru celebrarea Nașterii Domnului. Această zi este bogată în tradiții și obiceiuri transmise din generație în generație, însoțite de superstiții care, potrivit credințelor populare, aduc noroc și prosperitate în anul ce urmează. Fiind ultima zi a postului, masa din Ajun include doar preparate de post. Tradiția spune că nu se mănâncă până la apariția primei stele pe cer, simbolizând steaua care i-a călăuzit pe magi spre Betleem. Respectarea acestui obicei este asociată cu sănătatea și împlinirea.
În Ajun, gospodinele finalizează pregătirile pentru Crăciun, pregătind colaci, turte și covrigi pentru colindători și familie. Colacii reprezintă îngrijirea oferită Maicii Domnului, iar turtele, presărate cu nucă, zahăr sau semințe, sunt servite pe masa festivă alături de vin roșu și alte bucate de post. Masa, așezată în fața icoanei, devine un loc sacru, binecuvântat de preot în seara de Ajun.
Colindatul este una dintre cele mai vechi tradiții ale acestei zile. Copiii încep colindele dimineața, fiind răsplătiți cu mere, nuci și covrigi, iar seara, flăcăii satului continuă colindele, ducând vestea Nașterii Domnului.
Ajunul este și o zi a superstițiilor. Se spune că fetele nemăritate își pot influența soarta, iar gospodarii trebuie să recupereze toate obiectele împrumutate, pentru a evita ghinionul. Diverse ritualuri implică alimente: aluatul colacilor este folosit în grădină pentru a invoca recolte bogate, iar tăierea unui măr poate prezice sănătatea în anul următor.
Preotul binecuvântează gospodăriile, gustă din bucatele de post și primește daruri simbolice, precum colaci și vin, întărind legătura dintre comunitate și divinitate. După Ajun, postul de șase săptămâni se încheie, iar mesele se umplu de bunătăți tradiționale precum sarmale, cozonaci și cârnați.
Ajunul Crăciunului rămâne o zi plină de semnificații, în care obiceiurile și credințele aduc lumină și bucurie în suflete.